Adrian Majuru: Muzica este una dintre preocupările cele mai vechi ale laturii umane, cam de vreo 300 de ani. Zonele mai avansate ale lumii urbane au investit treptat și apoi tot mai accelerat, într-o tehnologie care să redea sunetul și apoi să redea chiar piese muzicale, de care să te bucuri, oricând dorești. A te bucura de o mică orchestră în cvartetul quintet era destul de costisitor, ca și pentru conți. Drept urmare, undeva către 1840-1850, apar primele aparate de redare a sunetului cu cilindru perforat. Noi avem al doilea aparat din această serie în expoziție, se numește fonograf. Nu și-l putea permite oricine. Foarte curând, piesele de masă, refigurează cumva, din punct de vedere al tehnologiei, globalismul pe care îl trăim astăzi, adică, instrumente la îndemâna tuturor, care pot fi folosite și în afara casei, la picnic, iar reclamele îndemnau în direcția asta și avem foarte multe variații de modele privind patefoanele, deci fără pâlnie sau gramulele și gramofoanele cu pâlnie, producția de masă, cu precădere în lumea anglo-saxonă se dezvoltă și germanică. Cea mai interesantă legată de muzică și care nu este în expoziție pentru că nu a fost posibil este vorba de a asocia muzica din punct de vedere al redării unei alte invenții de dată mai recentă, înainte de primul război mondial, e vorba de automobil, radioul a apărut mai târziu. Dar, odată cu radioul atașat în bordul mașinii, după al doilea război mondial, avem cu noi, pe trasee lungi, muzică. Însă, punctul nodal, care ne va duce mai departe și care este prezent în expoziție este noua tehnologie, care e destul de costisitoare în momentul de față, dar sunt și alte variante foarte la îndemână, care-ți oferă oportunitatea de a lua muzica cu tine într-o intimitate în spațiul colectiv, pe stradă, mergând oriunde dorești tu, cu căștile în urechi sau chiar mai puțin de atât și să selectezi piesele care îți plac și să-ți faci playlistul tău și apoi să le oferi cadou celui drag. E interesant unde ne va duce, dar există și o zonă a muzicii care coboară de pe partitură și o întâlnim pe medalii, pe bancnote, plachete, ilustrație de carte, bijuterii de tot felul. Drept urmare, nu știu dacă este o altă preocupare, care să fi modelat natura umană și care s-o modifice în timp atât de mult, precum a fost muzica și sunetul.

Mihaela Helmis: Și de aici, din locul acesta, în care fiecare își poate găsi propriile repere și se poate scufunda, făcând legături pe care până acum nu le-a mai făcut, pentru că e și culoare, e pictură, sunt lucrurile de toată ziua care sugerează ceva legat de muzică, iată-ne, în ceea ce stă să fie Bucureștiul, locul în care se adună cei mai mulți iubitori de muzică.

Da, pentru că este un proiect expozițional asociat Festivalului Internațional George Enescu, iar în continuarea acestei proiecții noi vom avea în cadrul programului Muzeicorum câteva concerte și ele asociate festivalului. Se regăsesc pe site-ul acestuia, începând cu 31 august.

Și atunci, în timpul festivalului, cel puțin, dar începând de acum și până în februarie, înțeleg, vom putea cu o indicație pe pliantele festivalului și aici în expoziție, unde, printr-o simplă acționare de manetă, ne întoarcem în timp sau apăsând un buton și aplicând o cască, muzica mare, care vine la București poate să fie auzită.

Da, ne putem bucura deja de ea. Sunt aproape trei săptămâni de când am inaugurat expoziția și ea va rămâne deschisă până pe 30 martie, anul viitor.