Alexei Volodin este pianistul ce inaugurează mâine, 19 aprilie, noul pian Steinway & Sons al Sălii Radio, alături de Orchestra Națională Radio, în cadrul unui nou concert din seria integralei Brahms. Publicul va putea asculta Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră de Johannes Brahms, urmat de Simfonia a IV-a din creația aceluiași compozitor, sub bagheta lui Daniel Raiskin.

Sunteți primul solist care susține un concert pe pianul cel nou de la Sala Radio - astfel, aș vrea să știu, cum ați descrie acest instrument?

Sunt bucuros să realizez că noul instrument achiziționat aici este excelent. Cred că are mult potențial de la pianissimo și până la fortissimo. Trebuie să mă obișnuiesc puțin, sunt foarte fericit să lucrez la asta - trebuie să fie cântat, pentru că este nou-nouț, însă am speranțe mari pentru el. Este un instrument nou, trebuie să fie lucrat puțin, trebuie să fie cântat de câteva ori și apoi se va deschide - așa cum deschidem o sticlă de vin, care trebuie să respire puțin.

Cât de important este un pian nou în viața unei săli de concert? Întreb pentru că există o idee preconcepută conform căreia un pian mai vechi este de calitate - ceea ce de obicei nu este adevărat, contrat opiniei publice.

Este important un pian bun, în viața unei săli de concert! Sigur, dacă este unul nou, este foarte bine. Oamenii tind să idealizeze trecutul. Într-adevăr, multe instrumente foarte bune sunt vechi - poate cele cu fildeș, poate că aveau un sunet mai personalizat. Cred că depinde de fiecare instrument din fiecare sală. Există, sunt de acord, o opinie generală conform căreia pianele fabricate în urmă cu mai mulți ani sunt mai bune. Însă nu este întotdeauna așa.

Ce anume oferă un pian Steinway?

Este o întrebare dificilă. Ceea ce este grozav la instrumentele Steinway în particular este standardul înalt la care sunt fabricate toate instrumentele lor. Există și alte mărci fantastice, însă majoritatea au o gamă largă, de la cele bune, la cele mai puțin bune. Cu Steinway poți fi destul de sigur că îți oferă un instrument foarte bun - unele dintre ele grozave, bineînțeles!

Cum se încadrează acest Concert pentru pian de Brahms în repertoriul dumneavoastră și cum îl vedeți ca o lucrare de sine stătătoare?

Cânt acest concert de mulți ani, și cu siguranță sper că îl voi cânta tot restul vieții, deoarece este una dintre piesele mele favorite, una dintre cele mai emoționale, minunate și strălucitoare piese scrise în acest gen. Este extrem de simfonică, extrem de provocatoare, extrem de romantică, în esența ei, plină de melodii incredibile, însuflețite, și dezvoltări simfonice incredibile. Este o mare provocare și o mare plăcere pentru orice muzician să se întoarcă la această lucrare.

Cum ați descrie locul pe care îl ocupă Brahms în conștiința publicului meloman?

Cred că nu am nimic de adăugat la ceea ce se cunoaște deja: este unul dintre cei mai importanți compozitori din cultura muzicală a lumii și din așa-numitul "romantism german". A fost cântat încontinuu - este foarte important, foarte influent.

Cum vă raportați dumneavoastră la muzica sa?

Este foarte important și în viața mea deoarece îmi amintesc încă de când eram copil, elev, îmi amintesc cum îi descopeream piesele - în primul rând, Concertele pentru pian, apoi, puțin mai târziu, piesele solo - au făcut o mare impresie asupra mea, am visat dintotdeauna să le cânt. Îi iubesc muzica și îmi amintesc momentele când, fiind adolescent, nu eram poate la fel de aproape de el, însă m-am întors ulterior la Brahms - cu cât mă maturizez mai mult, cu atât mă apropii de el. Nu pot spune că el se apropie de mine, ține de noi să ne apropiem de compozitori - el e întotdeauna acolo!

În acest sens, știm că în timpul vieții a fost comparat cu Beethoven. Cum îl vedeți dumneavoastră în contextul istoriei muzicii europene?

Aveți perfectă dreptate, nu cred că cineva în deplinătatea facultăților mintale s-ar compara cu Beethoven - sigur, ar fi o onoare imensă pentru un compozitor să fie văzut sau să se simtă drept continuitatea acelui gen, acelui stil, acelei tradiții atât de importante. Cu siguranță așa este Brahms văzut. A început, cred, încă de la prima sa Simfonie, supranumită "A zecea de Beethoven" - astfel că noi, acum, nu îl putem scoate din acea tradiție; și de ce am face-o? Este un lucru atât de natural. Pe Brahms nu îl văd drept un rival al lui Wagner, după cum îl văd unii oameni. Pentru mine, cu siguranță, continuă un vector - fapt care e vizibil nu doar în Concertele pentru pian sau în Simfonii, ci și în Sonatele pentru pian, unde îl putem vedea drept succesorul acestei uriașe tradiții.

Ați menționat acea rivalitate dintre Brahms și Wagner - eu unul m-am gândit întotdeauna că amândoi au continuat câte un aspect al creației lui Beethoven.

Sigur, asta ne este foarte evident nouă, acum, însă pentru contemporani... se spune că un lucru mare se poate vedea de la distanță - nu știu exact cum să traduc proverbul. Multe lucruri devin evidente cu trecerea timpului. Uneori oamenii văd diferențe uriașe între Brahms și Ceaikovski, de exemplu. Poate nu ar fi fost un compliment pentru Ceaikovski să îi spunem că au ceva în comun, însă acum vedem că nu sunt așa rivali, nu sunt antipozi în istoria muzicii, din contră, au multe lucruri în comun. Desigur, fiecare creator este diferit într-un fel dramatic, însă acum, cu trecerea secolelor, cred că este neimportant - pentru mine, personal, cu siguranță este neimportant. Cu siguranță vin din aceeași rădăcină, însă felul în care fiecare copac muzical se dezvoltă este foarte diferit, în funcție de personalitatea creativă a fiecăruia.