Jean-Claude Casadesus va deschide ediția din acest an a Festivalului RadiRo la pupitrul Orchestrei Naţionale Radio, concert ce va avea loc duminică, 18 noiembrie 2018, de la ora 19.00, la Sala Radio.

Am dirijat deja în 45 de țări ale lumii dar vin pentru prima dată să dirijez, să fac muzică, în România. Sunt foarte încântat de acest prilej pentru că am avut multe contacte cu diferiți muzicieni români, nu demult chiar cu oameni care fac parte dintr-o orchestră pe care am creat-o cu niște ani în urmă - Orchestra Națională din Lille. Sunt încântat de acest program care reprezintă, cred eu, chintesența unei epoci artistice extrem de bogate, ai cărei compozitori - în marea lor majoritate - au lucrat cu marii maeștri ai vremii, fie că este vorba despre Enescu, cel care a avut aceeași maeștri ca și Ravel, Ravel care a fost un formidabil ceasornicar în lumea muzicii. Cred că acest program reflectă - cum să vă spun - o mare sensibilitate a unei epoci în care Debussy a fost marele deschizător de drumuri cu al său "Preludiu la după-amiaza unui faun", o lucrare creată în 1894, care a precedat cu puțin "Pavana pentru o infantă defunctă" de Ravel, urmată destul de aproape și de "Daphnis și Chloe"; "Daphnis și Chloe" - una dintre capodoperele lui Maurice Ravel, după Debussy și "Rapsodia Română" de George Enescu - acea partitură care l-a făcut celebru și prin a sa "lumină ritmică și folclorică"... Eu cred că există o legătură strânsă în cadrul acestui program între acești compozitori care au avut un simț deosebit al luminii muzicale, al clarității, al ritmului și sensibilității.

Ce credeți că ar trebui să definească o orchestră de radio, comparativ cu alte colective simfonice?

Cred că un asemenea ansamblu are un antrenament deosebit al repertoriului diferit căci, prin forța lucrurilor, orchestrele de radio sunt - în plan cultural - un ambasador, un promotor, ar trebui să fie motivate de o mare curiozitate și capacitate de a transmite stiluri diferite.

Printre maeștrii dumneavoastră, cei pe care i-ați întâlnit în perioada de formare, s-au numărat personalități recunoscute nu numai ca mari dirijori ai secolului XX, dar și prin capacitatea lor de a-și cizela discipolii, generații de-a rândul; ce credeți că un tânăr dirijor poate " învăța" de la un maestru al său?

Vedeți, eu cred că de la un bun tehnician poți învăța destul de repede ce nu trebuie să faci. În schimb, nu-ți ajunge o viață întreaga ca să înveți singur ceea ce trebuie să faci.