O seară Enescu cu Duo-ul alcătuit din violonista Iulia Ghindă și pianista Ioana Ionescu - laureate ale Concursului Mihail Jora - ediţia 2015. Ele au câştigat Premiul I şi un premiu special pentru cea mai buna interpretare a unei piese românesti, Sonata a treia "în caracter popular românesc" pentru pian şi vioară de George Enescu. De altfel această sonată, alături de Sonata Torso şi Sonata nr.2 în fa minor, a făcut parte din programul integral Enescu prezentat de cele două muziciene în 31 mai la Sala mică a Ateneului Român. Multă pasiune şi stăpânire de sine am remarcat în parcursul muzical al violonistei Iulia Ghindă şi pianistei Ioana Ionescu, pe care l-au şi motivat în finalul recitalului lor:

"Ne plac provocările, ne place să progresăm și totul a început de la Sonata a III-a pe care am cântat-o mai demult și am zis că pasiunea pentru Enescu, de la Sonata a III-a derivă."

Ce presupune să interpretezi Enescu?

"Un suflet românesc... ar fi calitatea cea mai de preț. Măcar pentru sonatele cu influență popular românească... Cunoștințele despre folclor nu cred că ajung. Trebuie un pic de trăire românească."

Un public numeros, care a dovedit un deosebit interes pentru violonista Iulia Ghindă şi pianista Ioana Ionescu şi pentru creaţia enesciană, s-a aflat la Sala mică a Ateneului Român, un public în care s-au regăsit şi doi muzicieni importanţi, precum violonistul Eugen Sârbu şi pianista Verona Maier:

"Iulia are într-adevăr un stil personal, cu multă sensibilitate, varietate în sunet și în culori. A fost un concert splendid. Foarte interesant, sârșind cu Sonata a III-a, în caracter popular românesc, care este o capodoperă a secolului XX." (Eugen Sârbu)

"Am auzit un program, care după părerea mea este un act de mare îndrăzneală și s-a văzut că îndrăzneala celor două tinere muziciene n-a fost degeaba, pentru că ele mi s-au părut atât de din muzica lui Enescu și atât de aproape de ea, cu toate coordonatele mai mult sau mai puțin românești, cu toate inflexiunile franceze și structurile de tip german, au reușit să facă o seară Enescu, în condițiile în care, la vârsta pe care o au ele, încă foarte tinere fiind, cred că unii abia încep să se apropie de complexitatea și de absoluta profunzime legată de cultura și de spațiul românesc pe care o reprezintă Enescu." (Verona Maier)