În 22 iunie 2015, mass-media de pe întregul mapamond a preluat știrea morții compozitorului James Horner, un adevărat monstru sacru al muzicii de film, autor al unor coloane sonore legendare: "Titanic", "Avatar", "Braveheart"; avionul pe care muzicianul în vârstă de 61 ani îl pilota se prăbușise în deșertul californian

În 25 mai 2015, casa Mercury Classics lansese cel care avea, deci, să rămână ultimul disc lansat de James Horner, "Pas de deux", după numele piesei scrise de James Horner pentru soliștii acestui album, violonista Mari Samuelsen și violoncelistul Hakon Samuelsen, doi frați norvegieni cu un remarbil succes internațional. Lansarea discului a fost însoțită de declarații ale lui James Horner, puse la dispoziție mass-media de producător, declarații care acum sunt cu atât mai interesante.

Albumul "Pas de deux" va fi difuzat de Radio România Muzical luni, 3 august, de la ora 19.00 și este inclus în campania Votează discul de muzică clasică al anului 2015.

James Horner: Mari și Hakon Samuelsen căutau un compozitor care să le scrie un concert și se gândeau cine ar vrea să facă lucrul acesta - să fie din lumea muzicii clasice, pop, a muzicii de film? Dintre toți aceștia, ei m-au ales pe mine și sunt foarte onorat de acest lucru. Nu am înțeles la început de ce m-au preferat tocmai pe mine, iar ei mi-au explicat și chiar - asta mi s-a părut simpatic - au vrut să-mi cânte ca să știu ce pot. Eu auzisem însă deja de ei. Trebuia să ne întâlnim în casa unui prieten comun; eu am întârziat, iar ei mă așteptau foarte emoționați ca să-mi cânte. Apoi, colaborarea a mers în mod natural. Mari m-a întrebat: Nu vrei să scrii o lucrare pentru noi? Iar eu am răspuns: da. M-a atras ideea nu numai pentru că i-am plăcut pe ei, dar și pentru că era o provocare să scrii un concert pentru vioară, violoncel și orchestră, mergând pe urmele lui Brahms. Nimeni nu a mai scris un asemenea concert de la Brahms încoace. Însă mie îmi plac provocările.

Cum a ajuns în lumea filmului

Când am început să studiez muzica serios, am mers la Colegiul Regal de muzică din Londra cu ideea că trebuie să devin compozitor. După ce mi-am încheiat și masterul acolo, am studiat și în străinătate cu o serie de compozitori contemporani și am decis să mă mut în SUA unde puteam obține o slujbă ca profesor la universitate. Am realizat că dacă vrei să primești comenzi de lucrări și burse, trebuie să ai o poziție care să-ți permită acest lucru, de aceea am și vrut să fiu profesor. Mi-am luat și doctoratul, după ce am trecut prin tot ciclul de pregătire. Și în ziua când mi-am încheiat lucrarea de doctorat, mi-am spus că totuși, nu vreau să mai fac asta. Așa că mi-am luat o perioadă liber, am învățat să pilotez avioane. Și într-o zi, din întâmplare, am auzit că se căuta un compozitor pentru muzica unui film produs de Universitatea de film din Los Angeles. Mi s-a părut o provocare, nu mai lucrasem niciodată pentru un film, dar nu le-am spus asta. Am învățat peste noapte cum să scriu o asemenea muzică, cum să o sincronizez cu imaginile. În cele din urmă am ajuns să fac pentru ei 7 coloane sonore. Apoi am fost descoperit de cei care lucrează în lumea filmelor cu buget foarte mic; îmi produceam singur muzica pentru niște filme oribile, însă a fost o experiență pentru mine. Și apoi, am ajuns să fac primul film pentru Paramount și așa a început totul.

Ce este specific muzicii de film

Cea mai mare diferență este că în film ești inspirat de imagine și muzica este condusă de suportul vizual. În lumea muzicii de concert, nu am acest suport, totul trebuie să vină din imaginația mea și asta a fost o parte a provocării, să pot să scriu o piesă de 30 minute integral din inspirația mea. Colaborarea însă rămâne, fie că lucrez cu un regizor de film sau cu soliștii mei. Munca mea trebuie să-i satisfacă, fie că e vorba de un regizor, fie de solist, iar eu am pus în muzică cât de mult am putut din personalitatea mea.

Despre istoria compunerii piesei "Pas de deux"

Întotdeauna am ascultat muzică, feluri diverse de muzică. Chiar mă gândeam îaninte de a fi solicitat de Mari și Hakon, că a venit timpul să scriu și piese mai lungi. Am scris la început partiturile solistice, pentru că trebuia să le dau soliștilor să le studieze, iar orchestrația am făcut-o ulterior. Aveam nevoie însă de părerea lor, dacă partitura e prea dificilă sau prea ușoară. Sigur că știu multe despre instrumentele pentru care scriu, dar nu e același lucru cu a cânta efectiv la aceste instrumente, așa că e nevoie de aprobarea soliștilor.

Aveam toată structura lucrării în cap și am început să o pun pe hârtie, să o aranjez; e ca și cum faci un proiect mare de arhitectură și apoi te ocupi de detalii. Soliștii au vrut o lucrare de 27-28 minute și în cele din urmă, chiar a ieșit o lucrare de 28 minute.

Pur și simplu știam ce vreau să fac cu instrumentele. Am vrut să scriu o lucrare foarte romantică în care să ilustrez modul cum îi văd eu pe cei doi soliști. Sunt foarte frumoși împreună, ca într-un dans, de aceea am și intitulat piesa Pas de deux pentru că este atât de fluidă, iar ei chiar o interpretează în acest mod.

Scriind acestă piesă, a trebuit să găsesc acel limbaj ideal, atât de multă muzică contemporană este atonală. Eu mi-am dorit ca această piesă să fie cântată și știu din propria experiență care este zona de confort a publicului și cât de departe poți împinge limitele acestei zone. Așa că am fost atent ca limbajul să fie unul tonal; sigur, există și disonanțe, dar în general, este o piesă foarte consonantă. Mi-am dorit foarte mult să fie o lucrare accesibilă și totuși, provocatoare pentru ascultător și pentru interpreți."

Lucrarea "Pas de deux" de James Horner a fost interpretată în premieră în octombrie 2014 de Mari și Hakon Samuelsen, alături de Orchestra Filarmonicii Regale din Liverpool, dirijată de Vasily Petrenko, cu ocazia aniversării a 175 ani de la înființarea orchestrei.