În 29 martie, de la ora 18,30, Radio România Muzical transmite în direct din cadrul Festivalului "Cluj Modern", concertul Corului Filarmonicii "Transilvania" de la Academia de Muzica "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca. În program figureaza lucrari de compozitori români, dar si o prima auditie mondiala a unei lucrari semnate de compozitorul maghiar nascut în România, Gyorgy Kurtag.
Concertul este transmis în direct si în reteaua Uniunii Europene de Radio, transformând astfel acest eveniment într-unul european.


Maestre György Kurtag, anul acest sunteti invitatul de onoare al Festivalului de Muzica Contemporana "Cluj modern". Cu aceasta ocazie publicul va putea asculta în prima auditie absoluta lucrarea intitulata "Colinda balada". Care este geneza acestui opus si în ce masura este el legat de traditiile românesti?

E absolut legata de traditiile românesti si de viata mea de pâna la 20 de ani, cât am trait în România. "Colinda balada" are urmatoare dedicatie: "în amintirea profesorului Felician Brânzeu". El a fost profesorul nostru de limba româna din clasa a II-a pâna în clasa a IV-a a Liceului "Coriolan Bradiceanu" din Lugoj. Amintirea profesorului a intervenit atunci când profesorul Constantin Stan din Lugoj mi-a scris o scrisoare într-o buna zi si mi-a spus ca împreuna cu câtiva intelectuali din Lugoj m-au propus ca cetatean de onoare al orasului Lugoj. Trebuie sa spun ca chestiile astea de onoare ma intereseaza destul de putin, dar faptul ca Lugoj-ul s-a prezentat mi-a fost foarte important. În timpul acela - acum vreo doi ani - profesorul Stan se pregatea pentru doctoratul despre istoria muzicala a Lugojului. Dânsul a consultat la Cluj pe profesorul Francisc Laszlo, pe care l-am cunoscut mai demult si care, în acelasi timp, mi-a trimis o lucrare a profesorului meu Felician Brânzeu despre vocativul în muzica. Descoperirea asta a fost atât de importanta pentru mine, pentru ca am eseul asta a fost ceva de o profunzime si o seriozitate demne de studiile folcloristice ale lui Bartok sau ale lui Ligeti, care îmi erau un fel de modele. În orice caz, am fost foarte miscat si tot trecutul meu, toata copilaria mea, pe care am uitat-o de mult a revenit. Si profesorul Stan mi-a mai spus ca e în legatura cu Corul "Vidu" din Lugoj si asta mi-a adus multe amintiri, în copilarie am auzit mult Corul "Vidu" si sonoritatea pentru cor mi-a fost ceva foarte prezent. Corul "Vidu" a însemnat ca daca as merge la Lugoj sa primesc cetatenia de onoare nu pot sa merg cu mâinile goale. Am vrut sa depun o compozitie. Si la compozitia asta am lucrat un an si jumatate. Un an si jumatate la o colinda pe care am gasit-o în culegerea lui Bartok - "Colindele române din Ardeal", o colinda din judetul Hunedoara si ca mitologie a devenit ceva foarte important pentru mine. E una dintre compozitiile cele mai importante pentru mine. Am si lucrat mult la dânsa. (aici maestrul Kurtag ne-a recitat cu mult umor întreg textul colindei). Nu v-am spus doua lucruri foarte importante. Adrian Pop, Rectorul de acuma (de la Academia de Muzica "Gheorghe Dima" din Cluj Napoca - n.r.) a fost un coleg compozitor. Eu am cunoscut prelucrarile lui de colinde si am trimis în timpul compozitiei mele partitura de cor si mi-a dat sfaturi extraordinare. A fost si foarte sever si în acelasi timp m-a ajutat într-adevar. Asa ca lui îi multumesc pentru compozitie. Si înca ceva: acum am lucrat cinci zile cu Corul din Cluj si maestrul Cornel Groza; e, într-adevar, o personalitate extraordinara, cu un umor si o imaginatie si în acelasi timp cu o perseverenta nemaipomenite. Repetitiile nu sunt de gluma.


De curând, mai exact în data de 31 ianuarie, vi s-au cântat la Carnegie Hall din New York mai multe lucrari, printre care si "Patru poeme de Anna Akhmatova" în prima auditie absoluta. Iar a doua zi ati sustinut un recital de pian la patru mâini alaturi de sotia dumneavoastra. Cum l-a primit publicul american pe compozitorul si interpretul György Kurtag?

M-am simtit bine.Trebuie sa va spun ca atunci când cântam - eu si cu nevasta mea (sunt casatorit de 62 de ani si facem muzica împreuna de 62 de ani) - suntem fericiti sa cântam si din partea mea, daca simt ca ceea ce fac îi place nevestei mele îmi ajunge.


As vrea sa va rog sa ne întoarcem în timp si sa ne vorbiti despre perioada anilor '50, pe care i-ati petrecut la Paris. În afara de întâlnirile si studiul cu Olivier Messiaen si Darius Milhaud, o alta întâlnire ce v-a influentat dezvoltarea artistica a fost cea cu psihanalistul Marianne Stein, despre care spuneati undeva ca v-a "ajutat sa va descoperiti".

M-a ajutat. A fost o personalitate foarte importanta în viata mea, într-adevar. Modelul meu pedagogic a fost întâi Felician Brânzeu. Pe urma profesoara mea de pian la Timisoara - Magda Cardos - care mai târziu a fost profesoara la Academia din Cluj. Iar Marianne Stein...am simtit ca dupa anul petrecut cu dânsa eu voi încerca sa-mi schimb viata. Am avut impresia ca am gasit ce trebuie sa caut. Si din punct de vedere moral si din punct de vedere artistic.


Daca am ajuns la capitolul pedagogie - dumneavoastra sunteti si profesor de pian si muzica de camera, iar studentii dumneavoastra marturisesc ca nu sunteti un profesor comod. Erati foarte exigent.

Da. Sunt foarte exigent, dar nu contra studentilor, ci pentru ca muzica sa se realizeze. Dar e ceva si mai mult, si poate egoist - e pur si simplu inspiratia ce mi-o da. E o pasiune. As putea spune ca e un hobby pedagogia pentru mine. Eu pot sa analizez o compozitie, un cvartet din perioada ultima a lui Beethoven sau un cvartet de Bartok, dar îl înteleg în întregime numai când lucrez cu cvartetul. Atunci am idei, am inspiratie, asa ca pur si simplu eu profit cel mai mult din faptul ca lucrez cu cvartetele.


I-ati amintit pe Beethoven si Bartok si stiu ca îi apreciati foarte mult. Care e latura personalitatii lor pe care o apreciati cel mai mult? Poate latura revolutionara?

Nu stiu. Dar trebuie sa spun ca daca spun ca Beethoven si Bartok îmi sunt cei mai importanti, în acelasi timp am descoperit pentru mine muzica pe la vârsta de 11-12 ani prin Simfonia a VIII-a a lui Schubert, Simfonia neterminata. Si liedurile lui, toata muzica lui Schubert îmi înseamna ceva foarte important. În acelasi timp, când m-am apropiat mai mult de muzica, Monteverdi si Schutz mi-au fost extrem de importanti, muzica gregoriana mi-a fost foarte importanta. Din pacate folclorul l-am descoperit numai prin Bartok, ci nu direct. Desi în regiunea mea as fi avut ocazia sa aud atât folclor.


Stilul dumneavoastra componistic a fost adesea descris drept pur, chiar monahal, au spus unii critici. Sunteti de acord cu aceasta afirmatie?

Ca e monahal? Nu stiu, asta e treaba criticilor sa spuna cum e. Eu nu pot sa va definesc... e pur si simplu... Am vrut eu sa învat muzica, am învatat cum se face o forma de sonata si pe urma, când am început - dupa studiile la Paris - sa scriu opus 1 am vrut sa gasesc eu forma. Am gasit ceva foarte primitiv, dar a fost forma mea. Pe urma când am început "Jocurile" pentru pian am descoperit ca nu mai vreau sa am nici un sistem - am o singura realitate: un Do la mijlocul claviaturii si împrejurul lui Do pot sa fac un "cuib", asa cum face, de exemplu, o melodie populara sau un cântec gregorian.


Viata unui artist presupune foarte multe calatorii, iar a dumneavoastra nu face exceptie. Ati trait în România, la Budapesta, ati studiat la Paris si Berlin, sustineti concerte - iata - în Statele Unite ale Americii, ati locuit o perioada si în Olanda, acum locuiti si în Franta. Totusi, unde va simtiti "acasa"?

Am descoperit ca ma simt acasa unde sunt cu nevasta mea. În Franta lucrez foarte bine. Ne-am stabilit în Franta pentru ca fiul nostru a parasit Ungaria în 1980 si am vrut sa traim în apropierea lui si a nepotilor. Traim într-un orasel aproape de Bordeaux, dar avem un apartament la Budapesta asa ca si acolo suntem acasa. Si am fost foarte fericiti si prima data când am fost la Lugoj si Cluj si m-am simtit si acolo acasa.


Deci acest "acasa" e mai degraba o stare de spirit. Conteaza atmosfera mai mult decât locul în care te afli

Atmosfera si toate amintirile care sunt legate de loc.