Există nume de creatori pe care le asociem în mod firesc, automat, unei singure lucrări. Se întâmplă în domenii dintre cele mai diferite... Sunt acei creatori al căror prestigiu a intrat în conștiința contemporanilor - și mai ales a urmașilor - prin intermediul unui unic titlu, câteodată din motive aflate dincolo de zona artistică respectivă. Oare popularitatea poemului simfonic Ucenicul vrăjitor scris de Paul Dukas (având ca sursă de ispirație textul literar al lui Wolfgang von Goethe) ar fi fost aceeași dacă celebrul Walt Disney nu l-ar fi "transpus" în imaginile desenului său animat "Fantasia" din 1940? Greu de aflat astăzi când o lume întreagă recunoaște sonoritățile muzicale ale opusului frecvent inclus în repertoriul marilor orchestre ca piesă de mare virtuozitate și strălucitoare maiestrie interpretativă după ce - generație după generație l-a văzut pe Mickey Mouse luptându-se cu mătura buclucașă, scăpată de sub control!

Atunci când încerci să creionezi cel mai succint portret muzical al compozitorului Paul Dukas nu poți să nu incluzi această lucrare simfonică, oricât ai dori să reliefezi și alte aspecte ale unei biografii artistice pe care am mai omagiat-o și în luna mai, marcând opt decenii de la stingerea din viață a autorului francez; pe 1 octombrie se împlinește un veac și jumătate de la nașterea muzicianului care și-a cântărit cu multă exigență propriile pagini, abandonând sau distrugând multe dintre partiturile la care a lucrat. Filele de calendar care i-au fost consacrate în cadrul fluxului "Arpeggio" au căutat să evoce și alte dimensiuni stilistice ilustrate de Paul Dukas, dincolo de poezia orchestrală a unor pagini de tinerețe, de lumea operei și a baletului ("Ariane et Barbe-bleue" și respectiv "La Peri"), de lirismul încredințat unor instrumente de suflat... De aceea, pe 1 octombrie, alături de verva "Ucenicului vrăjitor" vă propun o pagină pianistică cu trimiteri spre trecutul muzicii franceze: Variațiuni, interludiu și finale pe o temă de Jean Philippe Rameau, partitură pentru pian elaborată între 1899 și 1903 de acel compozitor care - deși influențat de Cesar Franck, Berlioz sau Debussy - și-a păstrat "independența" față de curentele vremii așa cum - în calitate de profesor la Conservatorul parizian sau la Ecole normale de musique - nu a estompat individualitatea discipolilor săi, printre care s-au numărat Olivier Messiaen, Maurice Duruflé, Manuel Ponce sau Joaquin Rodrigo.

Arpeggio, 1 octombrie, ora 10.00  - Fila de calendar