Din cei 77 de ani pe care i-a împlinit în 26 septembrie anul trecut, peste 60 înseamnă, pentru Salvatore Accardo, o vastă carieră ca exceptional interpret, violonist şi, într-o mai mică măsură, dirijor. Totul a fost proiectat parcă la o scară mult mai amplă în cazul acestui patriarh al moştenirii paganiniene în secolul XX: la 17 ani ocupa prima poziţie în ierarhia Concursului "Paganini" de la Genova, fiind al doilea câştigător al locului întâi din istoria competiţiei. La puţin peste 33 de ani semna, în contul discografiei paganiniene, una dintre realizările majore, sub egida Deutsche Grammophon - devenind cel dintâi autor al unei integrale a celor şase concerte de Paganini. Salvatore Accardo rămâne şi unul dintre puţinii privilegiaţi care deţin nu una, ci două viori Stradivarius : Hart ex Francescatti, din 1737, şi Firebird ex Saint-Exupérry, din 1718. Însă marile comori ale sale sunt, cu siguranţă, cele două fiice gemene, Ines şi Irene, despre care vorbeşte cu mare emoţie, Accardo devenind tată la 67 de ani. O vârstă pe care evident că n-o arată, artistul fiind şi azi un model de urmat în privinţa dinamismului - şi aceasta, chiar dincolo de raportarea contextuală la vârstă.

De duminică, 17 februarie, ora 16,30, aflăm câte ceva din imensa lui experienţă muzicală, o poveste ale cărei începuturi îl leagă şi de George Enescu prin Yvonne Astruc, cea care i-a fost profesoară la Accademia Chigiana din Sienna.