A devenit o tradiţie în miez de ianuarie anunţarea Bursei "Yolanda Mărculescu", iniţiată de soprana Georgeta Stoleriu în 1995 ca un omagiu adus memoriei Maestrei sale. Joi, 16 ianuarie 2014, Universitatea de Muzică Bucureşti găzduieşte de la ora 19.00 un concert vocal şi după anunţarea numelui către care se îndreaptă în acest an Bursa "Yolanda Mărculescu" va avea loc lansarea monografiei consacrate marii noastre soprane care s-a stins din viaţă în 1992. Cartea scrisă de Ileana Ursu are un titlu simbolic: cel al unei piese de Erik Satie pe care Yolanda Mărculescu a intrepretat-o adesea. Despre volumul "Diva Imperiului Muzicii - Yolanda Mărculescu şi epoca sa" ne vorbeşte chiar autoarea lui, în următorul interviu.

De unde acest titlu - Diva Imperiului Muzicii - Yolanda Mărculescu şi epoca sa?

Titlul cărţii mele este o parafrază a titlului melodiei "La Diva de l'empire", "Diva imperiului" de compozitorul francez Erik Satie, pe versuri de Dominique Bonnaud şi Numa Bles. Titlul are două explicaţii. În primul rând, faptul că Yolanda Mărculescu a abordat cu dezinvoltură toate genurile artei vocale culte şi de divertisment, respectiv operă, operetă, repertoriu de concert, repertoriu vocal-simfonic, liedul, muzica uşoară şi populară - toate acestea în perioada românească, iar în Statele Unite, în special în repertoriul de concert - liedul şi repertoriul de music hall. O a doua explicaţie este faptul că, cu această melodie "La Diva de l'empire" doamna Yolanda Mărculescu a avut un deosebit succes în Statele Unite ale Americii. Domnia sa a înscris această melodie franceză foarte des în repertoriul său şi a fost întotdeauna răsplătită cu multe aplauze. Titlul însă nu implică şi comparaţia doamnei Yolanda Mărculescu cu celebra cântăreaţă pariziană de valsuri sentimentale de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, Paulette Darty, evocată în melodia lui Erik Satie.

Care sunt ideile principale ale acestui volum?

Personalitatea complexă a eroinei cărţii mele mi-a sugerat mai multe linii de forţă. În primul rând Yolanda Mărculescu a fost o promotoare entuziastă a artei vocale prin cânt, prin interpretare şi prin alte multiple forme de manifestare artistică şi educativă - prin interpretări de roluri de operă, partituri vocal-simfonice, de lied, piese de mare popularitate, prin înregistrări discografice în numeroase genuri, prin crearea unui festival foarte important, primul de acest gen, un festival de lied în midwest-ul american, "Festivalul Internaţional al Liedului de la Milwaukee". Domnia sa l-a fondat şi apoi l-a condus şase ediţii consecutive, bienale, din 1981 până în 1991. Apoi, ca regizoare de operă şi ca profesoară cu interese speciale în cercetarea artei vocale.

O a doua linie de forţă a activităţii doamnei Yolanda Mărculescu a fost aceea de promovare a muzicii româneşti consacrate. Domnia sa a promovat muzica românească atât în timpul carierei sale pe care a realizat-o în România, cu prilejul unor turnee în Austria, Republica Democrată Germană, Republica Socialistă Cehoslovacă, Republica Populară Ungară, URSS, Ucraina, Republica Populară Polonă, Finlanda, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, precum şi în extremul orient - China şi Vietnam. În SUA, domnia sa şi-a continuat activitatea intensă de promovare a muzicii româneşti, realizând două discuri - un disc Orion cu Enescu şi Roussel şi apoi înregistrarea acestui disc a fost preluată de casa de discuri britanică Saga, ambele discuri apărând în anul 1975. Bineînţeles, domnia sa a promovat muzica românească într-un număr foarte mare de recitaluri de lied atât în România, cât şi în SUA. Preferatul a fost George Enescu, dar în repertoriul domniei sale s-au regăsit piese de Mihail Jora, Achim Stoia, Constantin Brăiloiu, Marţian Negrea, Filip Lazăr, Constantin Lungu.

O a treia direcţie pe care am încercat s-o redau a fost aceea de susţinătoare a efortului de teatralizare a spectacolului de operă. Ca prim-solistă a Operei Române în perioada 1949-1968, Yolanda Mărculescu s-a alăturat tinerilor regizori de atunci - George Teodorescu, Hero Lupescu -, dirijorului Mihai Brediceanu, scenografului Ioan Ipser, altor solişti de marcă precum soprane Magda Ianculescu şi Marina Crilovici, tenorii Valentin Teodorian, Garbis Zobian, baritonilor Nicolae Herlea şi Dan Iordăchescu în acest efort de a recorda estetica spectacolului de operă şi dinamica spectacolului de operă la dinamica şi estetica teatrului muzical occidental.

Din punct de vedere personal, Ileana Ursu, de ce Yolanda Mărculescu alegerea dumneavoastră pentru un volum monografic?

Sunt mai multe explicaţii. Pentru mine, această carte şi premiza ei, explorarea destinului interpretativ a unei cântăreţe şi om de cultură marcant de origine română, a avut o explicaţie cathartică. Eu am dorit la un moment dat şi am depus eforturi pentru a îmbrăţişa cariera de cântăreaţă de operă în principal. Au existat anumite motive, printre care o emotivitate subliniată, care m-au împiedicat să îmi realizez acest vis, dar cercetând cariera şi personalitatea şi realizările Yolandei Mărculescu precum şi contextul istoric şi cultural în care domnia sa a evoluat mi-a prilejuit multe satisfacţii şi aş putea spune că m-a vindecat de tristeţea mea de a nu fi putut deveni o cântăreaţă profesionistă. De asemenea, mi-a revelat un arbore pedagogic cu ramificaţii muzicale şi spirituale impresionante din care au făcut parte Constantin Stroescu, Yolanda Mărculescu şi Georgeta Stoleriu. Mi-a relevat coeziunea într-o şcoală de canto impresionantă prin valoarea modelelor şi a carierelor artistice şi prin factura relaţiei speciale, spirituale, dintre cei care au construit această şcoală muzicală. Observând relaţiile dintre Constantin Stroescu şi Yolanda Mărculescu, deci dintre maestru şi discipol, dintre Yolanda Mărculescu şi Georgeta Stoleriu, dintre Georgeta Stoleriu şi discipolii ei am fost impresionată de lecţiile de gratitudine, de nobleţea reacţiilor şi relaţiilor umane, de modul în care profesori de excepţie au format artişti complecşi şi oameni deosebit de complecşi cu personalităţi frumoase prin ele însele, nu numai prin performanţele lor artistice. Pentru mine, Yolanda Mărculescu, înainte de a fi primit oferta din partea Universităţii Wisconsin din Milwaukee de a scrie această monografie, a fost un reper foarte important, a fost primul lucru pe care l-am învăţat în cadrul orelor de canto cu doamna Georgeta Stoleriu, ore pe care le-am luat la Liceul de muzică "Dinu Lipatti" din Bucureşti. Primul lucru - am învăţat despre personalitatea doamnei Yolanda Mărculescu şi despre impactul pe care aceasta l-a avut asupra formării profesoarei mele, Georgeta Stoleriu, şi asupra altor cântăreţi profesionişti, artişti de marcă, şi nu numai cântăreţi, dar şi pedagogi pe care aceasta i-a format în perioada în care a fost cadru didactic la Conservatorul de muzică din Bucureşti.

V-aş ruga să-mi vorbiţi despre contextul în care are loc această lansare, adresând în acelaşi timp o invitaţie ascultătorilor noştri.

Sunt onorată să-mi pot lansa cartea Diva Imperiului Muzicii - Yolanda Mărculescu şi epoca sa în cadrul ediţiei jubiliare a Burselor Yolanda Mărculescu, burse iniţiate şi organizate în fiecare an, timp de douăzeci de ani, de reputata profesoară şi cântăreaţă Georgeta Stoleriu de la Universitatea de muzică din Bucureşti. Am făcut o călătorie specială din Canada pentru acest eveniment. Sunt deosebit de onorată, sunt încântată să-mi lansez cartea într-un context atât de frumos în care se predă ştafeta artistică dintre generaţii. Această lansare de carte se va desfăşura într-un context artistic, într-o seară muzicală ce va debuta la ora 19,00, la Universitatea de muzică, în Sala George Enescu. Seara va debuta cu o alternanţă de momente interpretative şi scurte dialoguri între doamna Georgeta Stoleriu, criticul muzical şi muzicologul Anca Florea şi subsemnata. Va continua cu acordarea de burse, cu lansarea de carte şi se va încheia cu o întâlnire cu publicul. Aştept cu mare emoţie acest moment şi, în acelaşi timp, n-aş dori să închei intervenţia mea în cadrul emisiunii dumneavoastră fără a remarca contribuţia realizatorilor Societăţii Române de Radio şi Postului România Muzical precum şi ai Televiziunii Române la promovarea diasporei româneşti. Aceasta nu s-a întâmplat numai imediat după Revoluţie, ea a existat întotdeauna şi am fost acolo. O rezistenţă mută la cenzura de dincolo de 1989, o rezistenţă în virtutea căreia s-au păstrat cu mare drag şi mare grijă atât în arhivele speciale, cât şi în arhivele muzicale, fonotecă, materiale ale celor plecaţi, care apoi au fost difuzate şi oferite din nou publicului în contexte deosebit frumos. Vă mulţumesc pentru şansa de a mă adresa melomanilor români şi îi aştept cu mare emoţie.