Pentru început, câteva detalii despre acest popas de la New York.

Este foarte adevărat, miercuri 30 aprilie, decolez spre New York, la 10 ani după ce am părăsit acel continent pentru ultima oară. Poate unii radioascultători ştiu că am locuit în Statele Unite şi nu numai am locuit, ci am şi activat, învăţat şi predat până la urmă, la Boston University, timp de 10 ani. Revin în acea ţară cu sentimente controversate, aş putea spune, deoarece ultima dată când plecam acolo eram în postura unui muzician care se axa mai mult pe muzica de cameră, iar acum, în ultimii patru sau cinci ani, m-am dedicat aproape, nu în întregime, însă în proporţie destul de mare, solisticii. Voi cânta la New York acelaşi program pe care l-am prezentat publicului din România, adică un program integral Mozart, două sonate, două rondouri şi două fantezii. Apoi voi face o scurtă escală la Boston, nu profesională, unde îmi voi reîntâlni amici pe care i-am părăsit cu atâţia ani în urmă.

Al câtelea turneu este acesta în cariera dumneavoastră ?

Am pierdut şirul. Am făcut vreo 20 şi ceva de turnee, atât solo, cât şi alături de alţi muzicieni români. Au fost turneele Duelul viorilor, Vioara lui Enescu la sate, Flautul de aur şi mai de demult, turneele formaţiei Romanian Piano Trio şi turneele Stradivarius, alături de Alexandru Tomescu, însă asta se întâmpla la sfârşitul anilor 2007, 2008, 2010. În ultima perioadă, colaborarea mea cu violoniştii Gabriel Croitoru, Liviu Prunaru, cu flautistul Ion Bogdan Ştefănescu au dus la realizarea a foarte, foarte multe concerte împreună.

Ce înseamnă pentru pianistul Horia Mihail acest turneu, de fapt această împărtăşire a muzicii cu toată lumea?

E ceea ce vreau să fac. Este lucrul pe care l-am simţit şi pe care l-am gândit de când eram copil. Muzica nu se face închis într-un turn de fildeş, fiecare experienţă trebuie să fie una vie, una activă. Dacă există un concert în care nu ai transmis nimic, concertul acela poate nici să nu aibă loc. Este vorba de a transmite din experienţa pe care o ai, de a transmite din ceea ce simţi, ceea ce gândeşti, pe un transfer de energie care se face de la compozitor şi poate undeva de mult mai de sus se face prin compozitor, prin interpret şi iar apoi ajunge la public.