"Imaginarium" reprezintă o serie de spectacole multimedia realizate prin colaborarea dintre artiştii români Mihaela Anica, Horia Maxim, Cătălin Creţu şi artiştii austrieci Sabine Pleyel şi Georg Hamann. Aceste spectacole vor avea loc la Sibiu (10 mai, sala Thalia), Bucureşti (12 mai, sala Elvire Popesco, în cadrul Festivalului Filmului European), Viena (17 mai, Haus der Musik) şi Oradea (1 iulie, sala Filarmonicii). Proiectul este realizat cu sprijinul Institutului Cultural Român (din Bucureşti şi din Viena), Forumului Cultural Austriac, Filarmonicii de Stat Sibiu, Filarmonicii de Stat Oradea, Asociaţiei Austro-Română din Viena şi al Centrului Cultural Posticum din Oradea.

IMAGINARIUM

Concert instalaţie

Ansamblu instrumental şi mediu vizual interactiv

Muzica şi artele vizuale fac posibile, pe căi neaşteptate, vii şi profunde interacţiuni şi influenţe reciproce.

SABINE PLEYEL construieşte, cu propunerea sa artistică unificatoare, punţi între sunet, imagine şi culoare. Astfel, multe dintre creaţiile sale au devenit, de-a lungul timpului, adevărate surse de inspiraţie pentru muzicieni - interpreţi şi compozitori, deopotrivă. La rându-i, artista plastică a găsit, nu de puţine ori, modele inspiratoare în creaţii sonore, menţinând, aşadar, mereu deschis dialogul artelor.

Muzicienii MIHAELA ANICA (flaut), GEORG HAMANN (vioară, violă) şi HORIA MAXIM (pian) propun, în acest joc al influenţelor, un program cameral spectaculos şi relevant, conţinând lucrări de Maurice Duruflé, Jenő Takács, Nino Rota, George Enescu, Bohuslav Martinu şi Jacques Ibert. Iar rezultatul acestei contopiri a artelor (concert instalaţie interactivă - ''connecting the unexpected''), intermediată de artistul multimedia CĂTĂLIN CREŢU, înseamnă - nici mai mult, nici mai puţin - o nouă şi semnificativă experienţă estetică.

Originalitatea actualului demers constă în extinderea virtuală, îmbogăţirea prin medierea noilor tehnologii a spaţiului "clasic" în care se plasează ansamblul instrumental în timpul recitalului. În acest scop vor fi folosite tehnici vizuale moderne, procesări ale unor imagini mixate cu capturi în timp real ale muzicienilor şi spectatorilor, toate transformate interactiv prin intermediul gesturilor şi sunetelor datorate instrumentiştilor şi proiectate pe medii neconvenţionale: pânză, pereţi deformaţi, oglinzi, perdele / draperii, în funcţie de context. Astfel, ansamblul instrumental nu mai cântă "pe scenă" ci în interiorul unei instalaţii vizuale dinamice care plasează spectatorul într-o altă dimensiune artistică.