Compozitoarea şi fotografa Sabina Ulubeanu a prezentat luni, 7 martie 2011, la Steinwayhaus din Viena, un proiect intitulat Culorile timpului - muzică de cameră şi fotografie. Programul a cuprins trei lucrări compuse de Sabina Ulubeanu - "Lyrische Kadenz", Sonata pentru pian şi Sonata pentru violoncel şi pian - precum şi creaţii semnate Domenico Scarlatti, Piotr Ilici Ceaikovski, Bela Bártok şi Paul Juon.

Detalii despre acest eveniment ne-a oferit, într-un interviu, Sabina Ulubeanu:

Activitatea dumneavoastră artistică cuprinde două domenii distincte - muzica şi fotografia. În ce fel se vor completa acestea în concertul pe care îl susţineţi la Viena?

Fotografiile vor fi expuse pe nişte pupitre, în Sala Steinway, iar publicul va putea să le vadă în timp ce se cântă lucrările şi astfel să se creeze o împletire între cele două arte, împletire pe care o consider chiar necesară, întrucât concepţia mea este că artele, fie vizuale sau muzicale nu se împart neapărat în arte temporale şi atemporale şi că există acest factor al timpului, care le uneşte.

Cu ce muzicieni aţi colaborat pentru acest recital?

La pian a cântat Adriana Paler-Nicolescu - o pianistă deja cunoscută în Viena; ea a început să studieze încă din 1999 acolo, la facultate şi s-a afirmat pe parcursul acestor ani. La vioară va cânta Soo Hyun Park, o tânără muziciană în curs de afirmare şi cu numeroase premii, iar la violoncel - Stefanie Alexandra Prenn. Pentru mine este prima dată când evoluez la Steinwayhaus din Viena, dar celelalte interprete au mai cântat aici. Nu ştiu încă dacă vom mai prezenta acest proiect, dar sperăm să fie începutul unei lungi colaborări.

Programul muzical va fi variat. Vor fi interpretate lucrări ale dumneavoastră, dar şi creaţii baroce, romantice şi contemporane. Cum aţi gândit structura acestui program?

În prima parte vor fi lucrările mele, iar între acestea, ca nişte interludii, sonate de Scarlatti. Aici putem să ne legăm puţin de titlul recitalului - Culorile timpului. Am vrut să arătăm că fiecare lucrare muzicală poate fi privită ca printr-un caleidoscop în care se relevă anumite faţete pe care dorim noi să le relevăm noi, artiştii care prezentăm acest concert, printr-o manieră, bineînţeles, subiectivă.

Partea a doua a concertului conţine un program interesant, pentru că Ceaikovski este un compozitor care, deşi s-a născut şi a trăit în Rusia, a adoptat tradiţia muzicală europeană în creaţia sa; Bartok reprezintă această parte estică şi folclorică prin Dansurile româneşti, deci cumva o demonstraţie de intenţie din partea noastră, iar Paul Juon este un compozitor rus stabilit în Elveţia, deci, iarăşi, puţin ca Ceaikovski, în sensul că este născut în est şi se referă foarte mult la tradiţie. Aşadar, timpul îi uneşte şi pe ei şi, mai degrabă, îi leagă spaţiile care se relevă diferit în creaţia lor.