Dacă ar fi să numesc una dintre pianistele mele preferate, dintre cele care activează astăzi la nivel internaţional, cu siguranţă o primă opţiune ar fi Mitsuko Uchida, pianista britanică de origine japoneză de 65 ani, o muziciană pe care nu am ascultat-o niciodată live, dar pe care sper să o aud vreodată şi în România.

La Music box, am mai ascultat-o pe Mitsuko Uchida în repertoriul mozartian - noul ei disc este dedicat tot lui Mozart, înregistrări realizate de Mitsuko Uchida alături de Orchestra Simfonică din Cleveland, un disc apărut în 4 august 2014. Am numit-o pe Uchida "pianista haiku" pentru modul cum ştie să cânte, punând în lumină esenţa şi lăsând deoparte orice artificiu.

Cred că tocmai acest mod de interpretare este cel care a convins şi juriul de la premiile Grammy să-i ofere mult râvnita distincţie în 2011 pentru concertele mozartiene numerele 23 şi 24.

Iar în concertele numerele 18 şi 19 prezente pe discul lansat în 4 august 2014 veţi recunoaşte exact acelaşi stil care a consacrat-o. Nu întâmplător am inclus acest disc şi în campania "Votează discul de muzică clasică al anului 2014", pe care sper să-l vizitaţi, pentru că numai notele acordate de dvs. vor desemna discul de muzică clasică al anului 2014.

Mitsuko Uchida

Dacă ar fi să o asemăn pe Mitsuko Uchida cu un alt pianist al timpurilor noastre, cred că m-aş opri la Radu Lupu. Au multe lucruri în comun: preferinţa pentru un anumit repertoriu, acelaşi de fapt: Uchida a abordat integrala sonatelor şi concertelor de Mozart, dar şi opusuri de Schubert şi Beethoven, cu preponderenţă. Aceeaşi personalitate introvertită şi atitudine rezervată faţă de o expunere mediatică excesivă. Aceeaşi aplecare către perfecţiunea detaliului.

Uchida a fost artist în rezidenţă al Orchestrei din Cleveland între 2002 şi 2007, şi în concertele susţinute a interpretat integrala concertelor mozartiene pentru pian şi orchestră - este o experienţă în sine a colabora cu una dintre cele mai bune orchestre ale lumii. Orchestra din Cleveland face parte din grupul numit "Big Five Orchestras" - cele mai bune cinci orchestre americane, alături de orchestrele din Boston, Chicago, Philadelphia şi Filarmonica din New York. Şi este cunoscut faptul că orchestrele americane excelează prin calitate - au şi resursele umane şi financiare pentru a realiza o performanţă ieşită din comun. În paranteză fie spus, nu putem decât să ne mândrim că un român este dirijorul asociat al uneia dintre aceste cinci orchestre, cea din Philadelphia: mă refer la Cristian Măcelaru, pe care-l vom putea aplauda din nou în noiembrie la pupitrul Orchestrei Naţionale Radio.