Astăzi, 5 martie 2019, s-a stins din viaţă compozitorul şi muzicologul Doru Popovici, la vârsta de 87 de ani.

Crezul său în puterile melodiei, cu adânci rădăcini în cântul bizantin, l-a singularizat în rândul generaţiei din care a făcut parte - Wilhelm Georg Berger, Tiberiu Olah, Pascal Bentoiu, Anatol Vieru, Dumitru Capoianu, Myriam Marbé - ca un spirit contemplativ şi un arhitect al esenţelor.

Şi-a început studiile muzicale la Timişoara sub îndrumarea compozitorului şi muzicologului Liviu Rusu; la Conservatorul de Muzică "Ciprian Porumbescu" din Bucureşti i-a avut profesori pe Mihail Jora şi Mihail Andricu, iar specializările de la Darmstadt l-au atras pentru scurtă vreme în zona muzicii post-expresioniste.

În 1953, la 21 de ani, obţinea primul premiu de compoziţie dintr-un şir de 19 distincţii, cu Sonatina pentru pian, editată ulterior la Lepzig. În 1954 a devenit membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, unde a activat în comisiile de cor şi în cele de muzică de camera şi simfonică. În 1968 a fost angajat la Societatea Română de Radiodifuziune; timp de peste 40 de ani a pledat aici în favoarea tinerilor interpreţi, compozitori şi muzicologi şi, nu în ultimul rând, pentru valorile naţionale; Piese instrumentale şi Corespondenţe spirituale de Doru Popovici se numără printre cele mai longevive cicluri de emisiuni ale instituţiei noastre. După 1990 a fost profesor asociat la Universitatea Naţională de Muzică şi la Universităţile particulare "Luceafărul" şi "Spiru Haret" din Bucureşti.

Dumnezeu să-l odihnească.