Radio România Muzical

Votează discul de muzică clasică al anului 2016

VIDEO. Nikolaus Harnoncourt – Beethoven, Simfoniile a 4-a şi a 5-a

Scor : 4.33 ( 9 voturi)

Rostind numele lui Nikolaus Harnoncourt, dincolo de regretul recentei sale dispariţii, se mai adaugă şi un altul, legat de faptul că acest maestru al baghetei si orchestra sa, Concentus Musicus din Viena, nu ne-au lăsat o integrală a simfoniilor lui Beethoven. Pe 5 februarie 2016 a fost lansat albumul care cuprinde Simfoniile a 4-a şi a 5-a, înregistrări realizate cu aproape 10 luni inainte ca Nikolaus Harnoncourt să ne părăsească fizic, pentru totdeauna. Este vorba despre o inregistrare live a concertului cu casa inchisă susţinut în luna mai 2015 la Musikverein Vienna, concert în care Concentus Musicus a construit peisajul sonor din vremea compozitorului folosind instrumente de epocă.

Un album cântec de lebădă

Se vorbeşte de dorinţa dirijorului de a face acest ultim concert cu orchestra pe care a construit-o în 1953, un concert Beethoven, înainte de retragerea sa definitivă de la pupitru. Se speculează ideea unui rămas bun pe care astfel a dorit să şi-l ia de la lumea muzicală, despre un omagiu pe care muzicienii din orchestră au vrut să îl aducă mentorului lor. Cert este că în contextul actual, acest concert şi albumul rămas în urma sa au căpătat multiple semnificaţii.

Dincolo de aceste binevenite, deja legende, legate de apariţia albumului rămâne înregistrarea în sine, una de referinţă, chiar şi la mai puţin de două luni de la lansare. În urmă cu două decenii, Nikolaus Harnoncourt a înregistrat una dintre cele mai originale şi mai satisfăcătoare integrale ale simfoniilor lui Beethoven cu Orchestra de Camera a Europei.

Comparând interpretarea simfoniilor a 4-a şi a 5-a de atunci şi de acum, trebuie spus că tempourile acestui album nu sunt diferite. Dirijorul adaugă însă o transparență și detaliere instrumentală de o calitate cinematografică. De la deschiderea sublimă şi misterioasă a simfoniei a 4-a la finalul electrizant al celei de-a 5-a, înregistrarea emană o intensitate şi o vitalitate incandescente. Păcat că producătorii albumului au decis să renunţe la aplauzele sălii de concert. Ele ar fi demonstrat incărcătura emoţională iscată în rândul celor care au avut privilegiul de a fi martori la acest unic eveniment.

Viziunea finală asupra muzicii lui Beethoven

Apropierea lui Nikolaus Harnoncourt de muzica lui Beethoven face ca acest album să reprezinte, în fond, viziunea sa finală asupra muzicii acestui compozitor. Casa Sony Classical s-a grăbit să finalizeze acest album după anunţul de retragere al lui Nikolaus Harnoncourt din decembrie 2015, anunţându-l, premonitoriu, ca fiind ultima înregistrare făcută de marele dirijor.

Alăturarea celor două simfonii beehtoveniene este şi ea una indrăzneaţă, aş spune. Asta pentru că Simfonia a 4-a este de multe ori trecută cu vederea, iar alăturarea de acest colos al simfonismului, Simfonia a 5-a, ar putea pur şi simplu să o sufoce. Pentru Nikolaus Harnoncourt acesta nu este un impedinent. El îi dă simfoniei a 4-a rolul de uvertuă a concertului, făcând din ea un spectacol sonor, impunând-o in faţa celor prezenţi în sala, iar acum în faţa noastră a tuturor celor care ascultăm cu emoţie acest album.

Evident că dramatica Simfonia a 5-a are nevoie de nicio prezentare specială. Veţi găsi însă că interpretarea lui Nikolaus Harnoncourt este una inovatoare. În prefaţa albumului, dirijorul declară că Beethoven în a 5- a sa simfonie a fost înţeles complet greşit. Harnoncourt crede că partitura nu are nimic de-a face cu destinul. El spune că ea se referă aici la revolta maselor, iar această simfonie este cea mai mare şi mai clară declarație politică a lui Beethoven.

În acest context, Nikolaus Harnoncourt a scos la iveală detalii sonore surprinzătoare folosindu-se de instrumentele de suflat din vremea lui Beethoven, rareori prezente pe scenele de concert. Strigătul lor adaugă un plus de dramatism partiturii.

Gabriel Marica