O generaţie, un anno Domini. Luminiţa Constantinescu, Adriana Rogovschi, Speranţa Rădulescu, Vasile Şirli, regretata Rodica Sava. Sunt câţiva din cei care au absolvit Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti în 1972, iar sâmbătă, 1 septembrie, acea generaţie s-a reunit, din nefericire în formulă restrânsă, după 40 de ani. "Bine aţi revenit la Conservator", le-a urat rectorul Dan Dediu muzicienilor care au dus tradiţia românească pe aproape toate continentele.

Promoţia 1972 a scris şi o carte, "Destine muzicale", cuprinzând povestea acestor patru decenii: emisiuni de radio şi televiziune, înregistrări muzicale, cariere pedagogice şi interpretative.

Strigând catalogul din 1972 al Facultăţii de Muzicologie, Compoziţie, Pedagogie şi Dirijat cor, muzicologul Viorel Cosma i-a rugat pe absolvenţi să se prezinte şi prin viu grai. Pe una din primele file ale registrului - Arion Mihaela, care a declarat drept cea mai importantă realizare a sa singurul post de radio de muzică clasică din România, pe care a luptat să-l creeze, să-l dezvolte şi să-l menţină. Singurul care vă oferă cultură muzicală pentru spirit şi relaxare pentru suflet, Radio România Muzical îşi datorează existenţa doamnei Mihaela Doboş. Iat-o vorbind despre generaţia sa şi despre postul pe al cărui site vă aflaţi:

«Cum poţi privi generaţia mea? O privesc cu toată dragostea şi cu toată admiraţia pentru că s-a dovedit a fi una din cele mai bune generaţii de absolvenţi ai Conservatorului "Ciprian Porumbescu" din Bucureşti. Sunt oameni care s-au împlinit; sunt profesori universitari doctori, sunt cercetători, realizatori de radio şi televiziune, profesori care şi-au dedicat viaţa copiilor - ceea ce nu este puţin lucru, instrumentişti, solişti. Iată că ceea ce ne-au învăţat maeştrii noştri - nume importante pentru muzica românească, mă gândesc la Ştefan Niculescu, Alexandru Paşcanu, Victor Iuşceanu, Grigore Constantinescu, Viorel Cosma, Octavian Lazăr Cosma, Dan Buciu, Dinu Ciocan - s-a vădit a fi o bază pentru devenirea noastră ulterioară. România Muzical este sufletul meu! Este postul pentru care am luptat să fie înfiinţat, în primul rând, şi apoi să existe. Mă bucur că el trăieşte şi sper să se extindă şi să fie în continuare ceea ce trebuie să fie un post într-o ţară civilizată în care cultura trebuie să-şi câştige locul binemeritat.»