Invitata mea din această seară este colega noastră Cristina Comandașu, managerul postului Radio România Muzical - post care astăzi, vă reamintesc, împlinește 28 de ani de existență.

Bine ai venit, Cristina! La mulți ani!

La mulți ani și ție, la mulți ani nouă, tuturor!

Cu multă muncă. Foarte simplu! Ca toate lucrurile care durează, ca în povestea Meșterul Manole. E adevărată. Trebuie să sacrifici ceva, trebuie să muncești, trebuie să crezi, trebuie în fiecare zi să fii mai bun. Și voi, echipa, cu mine împreună... știm foarte bine lucrul acesta.

Pe 24 martie 1997, când am intrat în acest studio împreună cu echipa de atunci, ne încurajam unii pe ceilalți și spuneam "Hai că o să rezistăm! Nu este un post experimental! Nu este o frecvență provizorie! RRM o să existe!" Și atunci, dacă m-ai fi întrebat, aș fi spus: "Dacă rezistă 5 ani de zile postul Radio România Muzical, o să fie un mare succes."

Iată că a rezistat și este, nu?!

Da, și eu cred că este. De ce crezi că a rezistat?

O dată, pentru că oamenii de aici au crezut în el. Și al doilea, pentru că este nevoie de muzică clasică în România. Pur și simplu! Am stat mult să mă gândesc zilele acestea și lunile acestea la importanța muncii noastre, a celor care muncim la Radio România Muzical, deoarece câteodată se spune: "Eee, 2% marketshare poate că e prea puțin!" Deși, dacă e să o luăm așa, până la urmă, aceasta este audiența pe care o are și BBC Radio3 la Londra sau poate și mai mic în Germania, unde totuși există o tradiție de sute de ani cu muzica clasică. Dar eu, mai ales în timpurile acestea când ne punem problema că ce mai înseamnă să fim oameni versus mașini, sau inteligență artificială, sau rețele sociale, sau toate confruntările astea care sunt în jurul nostru, eu cred foarte mult că muzica clasică are mult a spune despre noi ca oameni. Și noi, oamenii, nu suntem doar un trup, nu suntem doar un calculator, adică un creier, suntem mai mult decât atât. Acel ceva, nu știu, pe care unii l-au numit spirit, alții l-au numit în alt fel... în orice caz, mai mult decât un trup și un calculator în cap. Ei, muzica alimentează exact lucrul ăsta din noi, iar muzica clasică o face în cel mai bun mod posibil.

Trebuie să spunem, că tot vorbeai de cotele de piață - 2%, noi concurăm aici cu niște posturi comerciale care, practic, se bazează pe publicitate. Noi nu prea difuzăm astfel de lucruri.

Da, lumea poate nu înțelege că 2% cotă de piață în București este cam cât are un radio comercial, dar noi nu facem nimic comercial aici.

Ai început să faci de anul acesta ceva în plus apropo de această relație cu ascultătorii. A fost o primă întâlnire directă cu ascultătorii, față în față, la Iași. Și te-aș ruga să ne spui cum a fost primit Radio România Muzical la Iași? Știm că acolo este o frecvență nouă.

Acolo este o frecvență nouă și nu întâmplător am vrut să mă întâlnesc prima dată cu oamenii din Iași. Tocmai pentru că este o frecvență nouă și asta ne-a permis un start proaspăt, exact cum este Radio România Muzical acum. Să știți că ecourile sunt extraordinare! M-am bucurat foarte mult că a venit multă lume, că mi-a răspuns la întrebări. Ideea acestor întâlniri Radio România Muzical este să ne cunoaștem cu adevărat față în față. Noi ne putem imagina de aici, de la microfon, cine sunt cei care ne ascultă acasă. Și cei de acasă nu își pot imagina cine suntem noi, cei care vorbim aici. Dar într-o lume în care tindem să devenim doar o poză pe o rețea socială, și aia contrafăcută uneori, eu cred că această întâlnire față în față este esențială. Și mai este ceva. Eu cred foarte mult că putem evolua dacă ținem cont și de părerea celor care ne ascultă zi de zi. Cred foarte mult și în ecourile frumoase care ne-au venit, de exemplu, astăzi, și în criticile constructive, deoarece critica constructivă ne poate ajuta să fim mai buni. Nu să fim trolați pe facebook, dar să ni se spună "Uite, asta este greșit sau asta ați putea poate face mai bine, sau, uite, eu aș vedea așa." Și asta ne dă nouă posibilitatea să ne gândim, să reflectăm, ca apoi să fim mai buni.

Dincolo de microfon, noi, Radio România Muzical, ieșim în fața publicului, în fața românilor cu diferite proiecte care sunt, după părerea mea, foarte valoroase. În primul rând, unul educativ - pentru că rolul ăsta este extrem de important și am văzut ce s-a întâmplat în ultimele luni, apropo de educație și cât de importantă este aceasta. Aici, vorbim de educația muzicală prin acest proiect "Ascultă 5 minute de muzică clasică". Chiar am citit un mesaj mai devreme, al unui băiețel de 10 ani, care ne-a spus că pentru el nu există altă muzică, pentru el nu există un alt post. Este o excepție sau crezi că putem schimba acest trend?

Habar n-am dacă putem schimba ceva! Acum de ce să nu fim cinstiți?! Treaba noastră este să ne facem treaba bine în fiecare zi. Eu asta cred. Și, până la urmă, realitatea îmi confirmă, că așa este. Dacă muncești cu profesionalism și cu credință în ceea ce faci bine, atunci reușești.

Eu nu știu dacă proiectul acesta va schimba educația în general în România, care, din păcate, este cum este și știm cu toții cum este. Dar, dacă măcar 10% din cei peste 250.000 de copii care participă anual la acest proiect, mai târziu își vor aminti și când vor fi maturi vor lăsa să înflorească sămânța pusă în ei de când erau mici, deja asta schimbă România. Dar, oricare proiect de educație are nevoie de timp. Și să știți că sunt deja copii care, din urmă cu peste 10 ani, cât au trecut, au trecut prin școala "Ascultă 5 minute de muzică clasică" și acum merg la concerte, sau ascultă muzică, sau, în orice caz, știu să spună ce este o muzică bună și ce este o muzică proastă. Și asta deja este foarte important.

Da, până la urmă știi cum e, că se tot spune că trebuie să dăm publicului ce credem noi că-i place. Nu, noi trebuie să-i dăm ce este de valoare, ca lumea să ajungă să aprecieze valoarea. E foarte simplu! Dacă mănânci tot timpul cartofi prăjiți, nu poți să apreciezi un foie gras.

Vorbeam de susținerea tinerilor artiști și, evident, proiectul "Moștenitorii României muzicale" este foarte important. Bursa s-a anunțat.

S-a anunțat. Văd că încep să vină și înscrieri.

Această latură, cum o vezi?

Eu văd că este esențială. De asta am și făcut-o. Recunosc că am făcut-o și pentru că există susținerea financiară privată pentru asta, pentru că trebuie să reținem că toate proiectele Radio România Muzical se fac cu bani atrași din sponsorizări, nu cu surse bugetare. Dar am făcut-o pentru că, o dată, avem nevoie de tineri muzicieni și cred că este rolul mediei publice să-i sprijine la început, pentru că, pe urmă, dacă ei daja s-au lansat, e prea târziu. Ei au nevoie de ajutor la început. Și a le oferi nu numai bani, că aici nu e vorba doar de bani, ci și de aceste șanse de a cânta în diverse locuri, de a realiza înregistrări speciale, de a li se scoate discuri, de a se vorbi despre ei... Ăsta este un lucru extraordinar. Și ceea ce este nemaipomenit este că, practic, niciunul nu a înșelat așteptările. În diverse grade, fiecare a confirmat pe nivelul său.

Ce să spun?! Acum, uitându-mă în urmă, când am pornit, în 2018, și la numele care au evoluat și cine sunt acum aceștia... Cadmiel Boțac, de la primul bursier, iată, anul acesta în noiembrie, o să scoată al doilea disc pe care l-am făcut la Editura Casa Radio și care va ieși extraordinar. Habar n-am, nu știu... sunt atâtea nume...

Vreau să spun că cei cu care am vorbit aici, în studio, bursieri ai proiectului, apreciau mai mult decât banii - evident că banii sunt importanți - experiența. De exemplu, Petru Pane și Daniel Dumitrașcu, apreciau experiența din studioul de înregistrări, unde nu mai făcuseră înregistrări speciale de un asemenea nivel. Și faptul că ies pe anumite scene pe care n-au mai fost. N-au mai fost la Oradea, n-au mai fost la Iași, au cântat doar în București, dar, iată-i, la vârsta asta, au putut să vadă și să intre în contact cu publicul din ţară.

Și lucrurile astea sunt importante. Lumea nu-și dă seama cât de greu este să te formezi ca muzician cu adevărat de top. Iar ceea ce vizăm noi aici este experiența unui muzician de top la nivel internațional. Adică, noi nu lucrăm la standarde din România, să zic așa, noi lucrăm cu adevărat la standarde internaționale și vrem să punem în valoare exact acele talente care pot face față pe scenele internaținale, unde competiția și nivelul sunt foarte înalte. Ăsta este adevărul. Mie nu-mi place nici să ne mințim, să spunem mai mult decât adevărul. Dar, într-adevăr, mai avem câțiva tineri, nu foarte mulți, care pot face față la nivel internațional și trebuie să-i sprijinim. Eu cred că ar trebui să fie o politică de stat, dacă mă întrebați, să sprijinim, ca formă de diplomație culturală, aceste valori. Pentru că, iată, săptămâna trecută eram la Dusseldorf, acordând premiu unui român pentru "Discul de muzică simfonică al anului". Sigur, este vorba despre maestrul Cristian Măcelaru, dar alături de el se afla și violistul Vlad Bogdănaș de la Cvartetul Danel. Am acordat premii în anii anteriori pentru soprana Aida Pascu - "Tânărul artist al anului" la International Classical Music Awards, sau lui Sebastian Androne-Nakanishi pentru "Compozitorul anului" acolo. Oamenii aceștia sunt ambasadorii României, ai noștri, ai tuturor. Ce facem noi nu este pentru Radio România Muzical, pentru o chestiune mică, restrânsă, nu! Este vorba pentru țara aceasta.

Așa este. Și pentru că vorbeam de premiile ICMA, din juriul ICMA faci parte, reprezinți Radio România Muzical. Trebuie să spunem că peste 2 ani...

Acum putem să anunțăm oficial, pentru că s-a anunțat oficial în gala de anul acesta. Peste 2 ani, Gala ICMA va veni în România. A fost propunerea mea, acceptată de juriu și de board, de a fi organizată la Filarmonica "Transilvania" din Cluj. Acolo, după cum știm, în toamna aceasta se va deschide o nouă sală de concerte. Este o oportunitate pentru toată lumea să avem o asemenea gală atât de mare la nivel internațional în România. Vor fi mai mulți români premiați, dar despre asta o să anunț mai târziu.

Revenind la post, 70-80 de concerte și spectacole internaționale. Suntem la EBU pe locul I la difuzări de astfel de evenimente. Ceea ce este foarte important pentru noi, să intrăm în contact, să-i aducem pe ascultători în contact cu marile scene. Că, de fapt, asta facem.

Așa este. Eu am ținut foarte mult la această idee de a fi lider mondial al transmisiunilor directe - că, de fapt, despre asta vorbim - pentru că, din nou, țin la valoare. Și aceste concerte, o dată că ne dau acces în mod gratuit în locuri unde altfel ar fi trebuit să plătim sute de euro, creează standarde - adică, oricine din breaslă care ascultă își poate da seama cam care este nivelul astăzi, cam cum se mișcă piața aceasta, cam unde ar trebui fiecare să se plaseze și către ce să meargă. Și apoi, este o șansă, până la urmă, tot de diplomație culturală, pentru că nu s-a zis doar o dată, de exemplu, în transmisiunea directă de la Tohhnale din Dusseldorf că această transmisie vine de la Rumänisches Radio, se preia la Rumänisches Radio.

Da, este important că România este și ea în Europa sub această formă și că servim unor valori care au adus bunăstare și viața asta pe care ar trebui s-o apreciem mai mult din punctul meu de vedere.

Acum e vorba și de resursa umană implicată de la noi pentru preluarea concertelor, pentru că poate ar fi bine să se știe că echipele cu care lucrăm noi sunt mici și din ce în ce mai mici. Până la urmă, Radio România Muzical este ținut în viață de doar 23 de jurnaliști astăzi, ceea ce aș pune în balanță cu alte posturi de radio. La BBC Radio 3 lucrează 70 de salariați plus tot atâția freelanceri, la Bayerischer Rundfunk Klassick sunt 200 de salariați. Asta ca să ne facem, așa, o idee, de nivelul de muncă dus de fiecare jurnalist de aici în spate. Aceeași situație gravă a resurselor umane este și la nivelul regizorilor muzicali și inginerilor de sunet. Așa că, vom face tot ce putem mai bine posibil mișcându-ne cu resursele umane pe care le avem. În orice caz, cel puțin două treimi din numărul total de concerte - sunt, oricum, peste 90 de concerte anul acesta - dacă nu sunt în direct, vor fi înregistrate și vor putea fi ascultate ulterior, poate chiar mai bine. Știu că festivalul face foarte mari eforturi să plătească drepturile de radiodifuzare nu doar ale artiștilor, dar și pentru partituri - sunt multe partituri în protecție acolo - și asta înseamnă bugete consistente pentru drepturi de difuzare. Dar, da, eu cred că va fi o adevărată sărbătoare între 24 august și 21 septembrie, pe parcursul Festivalului Enescu, la Radio România Muzical.

Eu am participat la concertul lui Alexandru Tomescu din iulie anul trecut, când a avut acest program în cadrul Turneului Stradivarius, și am fost extrem de impresionată. Eu iubesc, ca și el de altfel, muzica lui Bach. M-a întrebat la un moment dat cineva, nu știu dacă am mai zis până acum lucrul ăsta aici, la radio, care ar fi muzica pe care aș lua-o cu mine dincolo? Și eu am spus, Variațiunile Goldberg de Bach. Ăsta e adevărul. Cu asta aș pleca pe lumea cealaltă. Dar eu cred în primul rând că Bach este pentru lumea asta, lumea asta care are nevoie de calm, de liniște, de transcendent, de acea forță care vine din vioara aia care cântă singură mai multe linii melodice de-odată, așa cum e și viața noastră. Așa că, i-am spus lui Alexandru, "Uite, mă gândesc pentru ziua noastră, tot Bach să fie." Și el a zis, "Sigur că da!" Nu am fost prea sigură că vom reuși să facem asta tot din cauza bugetelor, dar el mi-a zis "Haide să facem! O să cânt. Unde să fie? Hai la Catedrala Sf. Iosif." Cei de acolo ne-au primit cu foarte multă căldură și, da, peste mai puțin de 2 ore, vioara lui Alexandru, care va fi chiar Stradivariusul Elder Voicu - el a făcut acest efort să aducă vioara Stradivarius acolo - va răsuna Bach pentru noi și pentru sufletele noastre.

Sincer, nu m-am dus așa de departe. În general, planurile mele sunt cam cu 2 ani înainte.

Ceea ce facem acum și poate ar fi bine să se știe este că încercăm să pregătim viitorul. În momentul de față, avem o academie Radio România Muzical unde încercăm să pregătim noi jurnaliști, pentru că dacă este o mare amenințare pe care o avem în față, este tocmai faptul că începe să fie din ce în ce mai puțini oameni pregătiți să lucreze la Radio România Muzical cu adevărat, la nivelul de competență necesar și la un nivel la care să poată să ducă și stresul, și volumul de muncă, în fine.

Așa că dacă eu îmi doresc ceva peste 10 ani, este să menținem calitatea programelor așa cum este astăzi prin eforturile oamenilor care lucrează aici, fără prea multă inteligență artificială.

La mulți ani, tuturor!