Smile se numeşte următorul al concert al Big Band-ului Radio, ce va avea loc joi, 13 martie, de la ora 19:00, la Sala Radio. Invitatul orchestrei conduse de Simona Strungaru este cântăreţul şi actorul Adrian Nour. De la Adrian Nour vom afla câteva amănunte despre acest spectacol.

Pentru început, ce poți să ne spui despre repertoriul pe care îl veți aborda și, mai ales, despre modalitatea în care-l veți cânta și nu numai cânta, fiindcă am înțeles că există și o altă componentă a spectacolului.

Îmi place mult să combin lucrurile pe care le-am învățat de-a lungul anilor. Sunt actor la bază și mă voi folosi de treaba asta. Îmi place mult să dansez step și voi include și mici coregrafii de dans în concert. Este swing, swing alături de big band. Îmi place foarte mult să cânt alături de big band. Am avut o experiență foarte frumoasă la Sala Radio data trecută, de Crăciun, acum 2 ani cred, când am cântat alături de Viorica Pintilie. Și mă bucur, iată, că acum sunt invitat solist și am fost lăsat să aleg piese care-mi plac și care acum, la repetiție, văd că sună foarte bine. Sunt piese și în primă audiție și... abia aștept!

Am înțeles că va fi și o compoziție originală?

Exact! O piesă pe care am compus-o în pandemie și a fost orchestrată de Simona. Încă nu am repetat-o. Abia acum aștept să o ascult, să văd cum sună alături de ei. Se numește Elegia contrastelor; e compusă pe versurile lui George Țărnea.

Revenind la repertoriul clasic pe care-l vei aborda, de ce crezi că aceste melodii au în continuare succes la generații mult mai tinere? Unele piese se apropie poate de 100 de ani. Tu însuți ești mult mai recent decât aceste piese.

Eu am crescut cu muzica asta, cu filmele din perioada anilor '40, '50, '60, '70. Am visat întotdeauna să joc în musicaluri - în filme, mai greu, nu cred că se va întâmpla prea curând să ajung eu acolo pe la Hollywood. Dar în spectacole de musical joc și mă simt foarte bine și simt că locul meu e acolo, în genul ăsta de spectacole. Melodiile sunt foarte frumoase și de-asta sunt apreciate... Versurile nu sunt atât de simple, de facile ca în muzica de astăzi; sunt poezii cântate frumos, orchestrate și armonizate foarte bine.

Ai vreun model de entertainer din acea epocă de glorie când cei mai mulți nu erau doar cântăreți, trebuia să aibă și talent actoricesc, să danseze iată?

Aș putea enumera mai mulți artiști care m-au inspirat de-a lungul timpului. Gene Kelly, bineînțeles, Fred Astaire, dar și Sammy Davis Jr., Sinatra, Nat King Cole... îmi place foarte mult și Dean Martin. Sunt foarte mulți. I-am tot ascultat de-a lungul timpului și m-am lăsat influențat de muzica lor și de felul lor de-a fi pe scenă.