Trio Mozaic sărbătorește 30 de ani de activitate artistică printr-un recital care are loc sâmbătă, în data de 15 martie 2025, la Ateneul Român. Mai multe detalii aflăm de la clarinetistul Emil Vișenescu, membru fondator.

Considerați că programul ales pentru recitalul aniversar reprezintă o "sinteză" a parcursului artistic al ansamblului Trio Mozaic, având în vedere varietatea repertoriului ce va fi interpretat?

Da, se poate spune, deși este incomplet, pentru că noi am abordat și muzică contemporană. Ni s-au scris foarte multe opusuri, am participat în cadrul unui festival, Fifteen minutes of fame se numește, în care în jur de 20 și ceva de compozitori ne-au scris lucrări foarte scurte și noi am făcut o selecție, și le-am prezentat în concerte. Avem experiență în muzica contemporană și asta lipsește din programul de sâmbătă. Însă se poate spune că ne-a preocupat permanent abordarea oricărui gen de muzică, iată, de la muzica de dans, muzica americană, franțuzească, tangourile argentiniene trecute prin filtrul francez (pentru că Piazzolla a trăit la Paris și a fost impregnat cu spirit franțuzesc), dar iată că avem și muzică folclorică, muzică românească. Noi încercăm să ne adresăm publicului larg, nu căutând ușorul, un gen de muzică facilă, ci variată, bogată, care să se adreseze oricărui gust artistic.

În formarea ansamblului, ce rol au avut prof. univ. dr. Șerban Dimitrie Soreanu și violoncelistul Wolfgang Laufer, membru al Cvartetului american Fine Arts?

Au fost extraordinar de importanți pentru că primii pași au fost făcuți sub îndrumarea dumnealor. Eu am colaborat la clasa maestrului Soreanu ca student; nu eram studentul dumnealui, dar am colaborat cu diverși studenți pe care domnia sa îi pregătea. Țin minte că la începuturile noastre, prin 1990 cred, prima oară, apoi în 1992, am participat în cadrul conferințelor sale ținute la Tulcea, la Biblioteca județeană. Acolo făceam serate muzicale în care domnia sa povestea, aducea texte, introducea publicul în atmosfera muzicală. Deci, primii pași pe scenă i-am făcut chiar acolo și bineînțeles că dumnealui ne-a și îndrumat. După care ]ndrumarea lui Wolfgang Laufer, care venea în țară după mulți ani petrecuți în Statele Unite, a însemnat pentru noi o deschidere de orizont. Acum sunt și eu profesor, la fel ca și soția mea, Oana Spânu Vișenescu, respectiv pianista Diana Spânu Dănilă; suntem în postura de atunci a maestrului Soreanu și a maestrului Laufer: aceea de a îndruma tinerii, de a-i încuraja să pășească pe acest drum, de a se afirma scenic și de a le oferi confirmări care sunt foarte importante la vârste fragede. Au avut un rol important, iar noi acum încercăm să facem același lucru cu tinerele generații care ne vor înlocui.

Cum a luat naștere Divertismentul nr.3 pentru clarinet, violă și pian semnată de compozitorul Sabin Păutza, care vă este dedicat?

Muzica face trimitere la cultura americană. Dansurile se numesc charleston, bossa-nova, ragtime. Cred că dumnealui, pentru că a trăit foarte mult în America, a fost foarte influențat, impregnat cu acest spirit și cred că această muzică americană l-a "bântuit". A scris mai multe lucrări, deci când a scris-o nu s-a gândit neapărat la noi. Ea este la baza mai multor lucrări - aceeași muzică, dar diferit orchestrată. Sunt triouri diferite pentru vioară, clarinet, pian... sunt o grămadă de divertismente folosind aceeași muzică, dar, cumva, orchestrată diferit, sună diferit.

Ne-a dedicat-o pentru că avem o relație de foarte mulți ani; dumnealui ne-a și dirijat la filarmonică. Maestrul Păutza are o relație prietenească cu noi, îi purtăm recunoștință și îi mulțumim pentru acest trio pe care ni l-a dedicat.

În acest recital, Trioul Mozaic împarte scena cu actrița Anca Sigartău, violonistul Lucian Gabriel Dănilă, acordeonistul Fernando Mihalache și contrabasistul Săndel Smărăndescu. Ce ne puteți spune despre relația dumneavoastră cu artiștii invitați?

Trioul acesta - clarinet / saxofon / clarinet bas (am cântat cu mai multe tipuri de clarinete), vioară/violă și pian - sigur că oferă posibilități multiple de colorare timbrală. De aici și numele nostru, Mozaic. Însă, noi am simțit nevoia să îl îmbogățim și sigur că, abordând Piazzolla, care se știe că era bandoneonist, ne lipsea sunetul bandoneonului. În România nu există bandoneonist, în schimb există Fernando Mihalache și alți acordeoniști. Sigur că am apelat la Fernando, un muzician deosebit, la Săndel Smărăndescu, colegul nostru de la filarmonică, contrabasist, pentru corzile grave și pentru niște culori extraordinare pe care numai contrabasul le poate oferi. Am simțit nevoia să îmbogățim. Lucian Gabriel Dănilă este cumnatul nostru și am cântat deseori împreună, am făcut și cvartet și se simțea nevoia de două viori, pentru că în original, tangourile sunt pentru două viori, două bandoneoane, pian, contrabas... și atunci, cumva, eu sunt "intrusul" la Piazzolla. Însă, inclusiv în cazul în care cântăm în unison, timbralitățile se combină fantastic și sună mult mai bogat.

Referitor la actorii cu care am colaborat de-a lungul timpului, Anca Sigartău sigur că este printre preferații noștri. Este un om deosebit, trăiește teatrul, trăiește poezia, avem o relație prietenească sinceră, cu inimă deschisă. Actrița a făcut o selecție de texte, poezii de Borges, avem chiar un text dintr-o carte de Șostakovici despre viața lui.

Vreau să invit din toată inima cât mai multă lume să vină la concertul nostru de sâmbătă, 15 martie, ora 19.00, la Ateneul Român, Sala Mare, pentru a ne bucura de muzică, de poezie, de texte. Sunt convins că toată lumea care va veni la concert va pleca marcată la modul cel mai pozitiv. Fiecare om are nevoie de cultură sub orice formă, deci veniți să ne bucurăm împreună de artă la nivel înalt!