Interviul realizat în dimineața zilei de 5 octombrie, după anunțul Ministerului Culturii că dirijorul Cristian Măcelaru a acceptat oferta de a fi noul director artistic al Festivalului George Enescu.

Pe parcursul festivalului Enescu de anul acesta au fost mai multe zvonuri care iată, acum se confirmă și noi ne bucurăm foarte mult, pentru că este o poziție foarte importantă pentru România pe care o ocupă acum Cristian Măcelaru, noul director artistic al festivalului Enescu. Care a fost filmul evenimentelor care a condus la această numire?

Desigur, în vremurile în care trăim, prin social media, prin Facebook, prin Twitter, este foarte ușor pentru să se răspândească zvonuri și idei, propuneri, dar acest film, cum ați spus, a fost foarte simplu. A fost o întrunire împreună cu domnul ministru Gheorghiu, cu domnul Sergiu Nistor, consilier prezidențial, împreună cu domnul Mihai Constantinescu și am discutat împreună care ar fi viitorul festivalului Enescu și mi s-a propus dacă aș fi interesat să ajut la continuitatea acestui eveniment global cultural, iar eu, deoarece am admirat și admir foarte mult efortul care s-a făcut pe parcursul îndelungat al festivalului, mi-am dorit dintotdeauna să fiu implicat. După cum am și dovedit în ultimii 10 ani, m-am implicat foarte mult în viața culturală din România. Iar acum va fi puțin mai evident, cred eu, felul în care mă implic, dar energia va continua la fel să fie cu un focus foarte aparte pe această latură a culturii din România.

Ați discutat despre durata acestui mandat?

Este un mandat deschis. Nu este neapărat o durată impusă, ci e deschis din punct de vedere al înțelegerii noastre. Când voi reuși să am o echipă cu care să discutăm - desigur, punctul următor, care e foarte important, este numirea unui director executiv - iar apoi, când se găsește o echipă care să poată să implementeze ideile care spun eu că ar fi necesare, atunci putem să discutăm, sigur, și despre un calendar, să spun așa.

Care sunt ideile necesare despre care aminteai?

Pentru mine, ideea cea mai importantă și cea mai necesară acum este a menține ceea ce s-a realizat, pentru că nu cred că e necesar ca cineva să vină și să distrugă ceea ce s-a clădit, ce s-a construit pe parcursul anilor care au trecut și de aceea, în primul și în primul rând este important să ne uităm la ceea ce avem și ceea ce putem să ținem. Este un lucru foarte important. Iar apoi vreau să văd modurile în care putem să-l onorăm pe Enescu, să onorăm personalitatea lui prin ceea ce vom face.

Cum vezi, deci, festivalul Enescu acum și cum îl vezi peste patru ani, de exemplu, sub direcția ta?

Acum, festivalul Enescu a ajuns la un apogeu, pentru că este chiar extraordinar ceea ce s-a întâmplat, chiar și în acest an, în care toată lumea se întreba dacă va putea să existe. Cred că felul în care festivalul Enescu a reușit să creeze acest diamant cultural pentru România și pentru toată lumea chiar, trebuie gândit foarte, foarte clar pentru viitor. Vom avea, desigur, multe dealuri, mulți munți de urcat ca să putem să ajungem, iar în patru ani, ce-mi doresc eu, în primul rând, în esența festivalului Enescu și știu că toți directorii artistici dinaintea mea împreună cu toți cei care au fost implicați și-au dorit foarte mult: o nouă sală de concerte. Și-au dorit foarte mult ca produsul artistic să poată să trăiască într-o sală care să fie pe menirea acelui produs artistic. Eu îmi doresc, desigur, același lucru și vreau să găsim o modalitate în care să îmbunătățim felul în care orchestrele sunt prezentate ori în Sala Palatului, ori într-o sală nouă. Îmi doresc experiența care publicul o are să devină cât mai intimă, să devină cât mai frumoasă împreună cu programele care se prezintă. Vreau să găsesc și o modalitate în care să ne uităm și la partea de mentor și de pedagog ale lui Enescu, cu mai mare importanță pe parcursul festivalului sau și în afara festivalului. Deci, acest lucru este foarte important pentru mine, lucru pe care l-am făcut dintotdeauna cu tinerii muzicieni, cu tinerii care nu cunosc muzica. Acest lucru va fi un accent pe care vreau să-l dau festivalului.

Directorul executiv și cine va fi acesta este un lucru foarte important. Au fost discuții în acest sens? Ți-ai exprimat vreun punct de vedere?

Deoarece directorul executiv al festivalului este legat strâns de conducerea ARTEXIM-ului, procesul este diferit, iar acest proces știu că este în demers acum, dar nu mi s-au propus nume sau discuții directe pe care să le avem. Știu că există o dorință să se ajungă la un nume potrivit cât mai curând posibil și se lucrează la acest aspect, dar nu pot să spun că am discutat clar.

Vreau să vorbim puțin și despre înregistrarea cu lucrările lui George Enescu pentru Deutsche Grammophon, o integrală a lucrărilor simfonice de George Enescu, într-un proiect alături de Orchestra Națională a Franței, la una dintre cele mai importante case de discuri existente în momentul de față. Poți să ne dai mai multe detalii?

Sigur, când am preluat poziția de director muzical al Orchestrei Naționale a Franței, una din dorințele pe care le-am avut a fost să cântăm și să înregistrăm muzica lui Enescu și atunci am spus, dacă tot visez așa, de ce nu încercăm să facem acest lucru la o casă de discuri, care în muzica clasică este totuși cea mai recunoscută și care nu are muzica lui Enescu în catalog, chiar aproape deloc. I-am contactat pe cei de la Deutsche Grammophon care au fost foarte deschiși la această idee, iar dorința mea este să reușim să trecem prin toată muzica lui Enescu.

Nu vreau să mă grăbesc să fac acest lucru în următorii doi ani sau în următorul an, să înregistrăm totul așa, pe rapid, fără a se pune un accent pe calitate. Eu am propus acest proiect pe următorii zece ani, ca să se poată înțelege și să putem să absorbim esența muzicii lui Enescu. De aceea am și început și Poema română în festival, cu Orchestra Națională a Franței, pentru a lua primii pași către muzica lui Enescu. Orchestra Națională a Franței mi s-a părut ansamblul potrivit, deoarece mult din ceea ce a scris Enescu, la maturitate mai ales, a fost scris cu o influență a compozitorilor și a contextului muzicii franceze. De aceea, înțelegerea muzicii lui Enescu necesită și această înțelegere a muzicii franceze. Mi-am dorit să fac această legătură, desigur în esența proiectului există și dorința mea ca să colaborez cât mai mult cu artiști din România, cu artiști români, ca să putem să facem, într-adevăr, o înregistrare care să îl reprezinte pe Enescu, într-adevăr, un compozitor și un om care și-a dorit întotdeauna să se reîntoarcă în România, să colaboreze cu cei din România. A fost influențat enorm de mult de absolut tot ce s-a întâmplat în România și de aceea acest proiect sper să reușim să îl ducem până la capăt. Primul set de discuri va ieși la sfârșitul anului 2023, începutul lui 2024, cu primele trei simfonii.

Ai o viziune foarte frumoasă asupra lui George Enescu, românul care a revenit mereu acasă. Aș vrea să te întreb, la nivel personal, ce înseamnă pentru tine George Enescu?

Pentru mine, George Enescu este o personalitate care mă inspiră, nu numai din punct de vedere artistic, ci și din punct de vedere uman, pentru că reprezintă un om al cărui respect pentru societate și pentru semenul de lângă el și a cărui modestie vizavi de talentul enorm cu care a fost înzestrat, dar și de o dorință de a lucra și a da lumii ceva frumos este un exemplu pe care cu toții am putea să-l urmăm și să fim inspirați de el, iar pentru mine Enescu reprezintă această inspirație.

Iată se vor face anul viitor, zece ani de când ai venit prima dată să dirijezi în România, s-a întâmplat chiar aici, la Sala Radio. Aș vrea să te întreb, privind în urmă acum, de la acel tânăr dirijor, care pășea cu emoție cred, atunci în noiembrie 2012 pe scena Sălii Radio, până la dirijorul de statură internațională, clară, viitorul nostru Sergiu Celibidache, cum ai fost numit, care este calea parcursă, cum o vezi? Cum vezi acest parcurs care te-a adus aici?

Sincer să spun, eu niciodată nu m-am uitat la sfârșitul căii sau să-mi fi dorit să fi ajuns undeva, ci dintotdeauna am știut în inima mea că frumusețea în viață o pot găsi atunci când fac cu adevăr, cu deschidere, fac ceea ce cred în inima mea, că este menirea mea, iar pentru mine talentul pe care l-am primit, iar apoi puterea ca să depun munca necesară care nu este mică, ca să continui să fac ceea ce fac, m-au împins întotdeauna să mă sui pe acea scenă, cu emoții mai mari sau mai puține. Nici n-am știut că se împlinesc zece ani. Acum aflu. Este un lucru care mă umple de emoții, deoarece întotdeauna mi-am dorit să mă reîntorc în România, să pot să colaborez cu artiști din România, să pot să le ofer tinerilor din România o fereastră către un viitor frumos și nu-mi vine să cred că se împlinesc zece ani la anul, deoarece mă simt de parcă, pe de o parte, că ieri am venit prima dată, dar în același timp, când vin la București, parcă acolo am fost o viață întreagă. Este un sentiment copleșitor, ca să văd că în acești nouă ani de zile, acum, ceea ce fac este atât de apreciat și de vizibil.

Și nu numai că dirijezi și susții și masterclasses, dar mai mult decât atât, ai ales să faci un lucru, chiar aici la Radio România Muzical, prin aceste rubrici pe care cei interesați le pot asculta sau urmări în mediul social media, o dată la două săptămâni. Avem această Cameră albastră cu dirijorul Cristian Măcelaru, o altă formă de expresie a ta, pentru că, pentru tine este important să faci educație muzicală pentru cei mai tineri sau chiar mai puțin tineri dintre noi. De ce ai ales să te implici în proiectul acesta?

Eu țineam minte, era o poveste care exista în cartea de citire când eram copil, în clasa întâia sau a doua, nu-mi aduc aminte, dar era o poveste despre Enescu și cum el mergea la o școală într-un sat, ca să le cânte copiilor la vioară și să le spună despre muzică. Nu știu dacă această întâmplare e foarte adevărată sau era numai o poveste, asta nu pot să știu, dar întotdeauna mi-a rămas această impresie în minte și întotdeauna am crezut și încă cred că este responsabilitatea mea ca și artist, să pun acea sămânță a unui copac care poate să crească să devină frumos în viața unui om, care este dragostea de artă, dragostea de cultură, dragostea de ceea ce este frumos în viață. Iar pentru copii aș face absolut orice ca să pot să le prezint această lume diferită și lume mai profundă care există prin artă și prin cultură.

Care sunt proiectele tale importante din perioada următoare?

În primul rând, numai ce am finalizat înregistrarea celor cincii simfonii ale lui Camille Saint Saens. Este aniversarea a 100 de ani de la moartea lui, în decembrie și acum am finalizat toate înregistrările cu Orchestra Națională a Franței și de-abia aștept să iasă discul. A fost un proiect de un an de zile la care am lucrat, iar acum mă pregătesc pentru concertele care urmează. Desigur, avem un proiect în Germania, la Orchestra Radiodifuziunii din Koln unde sunt dirijor șef, în care avem un focus pe muzica lui Richard Strauss și mă bucur că am putut să revenim o orchestră plină, ca să putem cânta cu toții pe scenă. Deci mă pregătesc pentru aceste proiecte, care mă duc până la Crăciun.