Muzicianul britanic se va afla joi, 23 ianuarie 2025, de la ora 19.00, la Sala Radio, la pupitrul Orchestrei Naționale Radio, într-un concert cu un program cu sonorități hispanice.

Cum ați alcătuit programul concertului din această seară? Bineînțeles, există o legătură limpede între prima și ultima lucrare ce urmează să fie interpretate, Rapsodia pentru orchestră "España" de Emmanuel Chabrier și cele două suite orchestrale "Carmen" din opera cu acelaşi titlu aparținând creației lui Georges Bizet..

Ador opera! Este o ocazie grozavă, chiar distractivă pentru orchestră să putem cânta muzica din "Carmen" în concert, o partitură atât de plină de culori. Am decis să avem în cadrul acestui concert, muzică spaniolă scrisă de compozitori francezi - Bizet și Chabrier. Este interesant să ascultăm abordarea celor doi francezi asupra culturii muzicale spaniole a vremurilor respective. Aș spune că, din punct de vedere al culorilor orchestrale, cele două lucrări se aseamănă... poate are legătură cu felul în care francezii percep soarele spaniol, atmosfera sudului Spaniei! Lucrarea lui Chabrier este scrisă pentru o orchestră ceva mai amplă, ceea ce poate că îi dă un strop de culoare și fantezie în plus. Dar în rest, aș zice că provin din aceeași "zonă". Nimic nu sună la fel pe parcursul acestor lucrări, materialul muzical se transformă constant. Dacă se repetă o melodie, se aude cântată din orchestră într-un stil diferit, ceea ce îmi place foarte mult!

Atunci, din punctul dumneavoastră de vedere, cum se încadrează Variațiunile pe o temă Rococo pentru violoncel și orchestră op. 33 de Piotr Ilici Ceaikovski în programul serii?

Cred că există în această lucrare o lejeritate a atingerii similară, o lipsă de apăsare pe care o regăsim și în muzica celor doi compozitori francezi. O bună parte a muzicii din Variațiunile pe o temă rococo este de parcă ar fi suspendată în aer, delicată, încântătoare; are această eleganță aparte pe care eu o identific adesea și în muzica franceză. Ceea ce nu se întâmplă întotdeauna în creația lui Ceaikovski - atmosfera este de multe ori încărcată, dramatică, romantică, însă aici este mai degrabă reținută, fermecătoare.

Știm că Mozart era compozitorul preferat al lui Ceaikovski - și se simte asta în piesa amintită. Variațiunile pe o temă rococo sunt precum o scrisoare de dragoste către trecut, într-un fel.

Cum se simte pentru dumneavoastră revenirea la pupitrul Orchestrei Naționale Radio?

Este așa de plăcut să fiu aici! Am lucrat de câteva ori împreună și cred că muzicienii îmi cunosc deja stilul, știu ce îmi doresc, ceea ce înseamnă că putem lucra într-un ritm destul de rapid. Ei știu, de exemplu, că îmi doresc imagini mari, care ies în evidență, bine conturate. Țin la contrastul dinamic, de asemenea, de la nuanțe foarte mici, la sonorități extrem de puternice și la tot ceea ce se află între acești doi poli, astfel încât să nu se transmită nimic într-o nuanță neutră de gri, dar nici în alb-negru.