Muziciana este vineri, 1 noiembrie 2024, solista concertului susținut de Orchestra Națională Radio, condusă de dirijorul Cristian Mandeal. Concertul marchează aniversarea a 96 de ani de Radio România.

Doamnă Maria Bîldea, cum ați descrie relația cu Orchestra Națională Radio și dirijorul Cristian Mandeal?

Am venit în România acum șase ani, când am revenit definitiv din Grecia. De șase ani sunt membră a Orchestrei Naționale Radio, am cântat cu ei atât în calitate de solistă, cât și ca membru al orchestrei. Deja am cântat un concert de Ginastera cu Orchestra Națională Radio, un concert de Mozart alături de Orchestra de Cameră, iar cu maestrul Mandeal am mai cântat acum doi ani Introducere și Allegro de Ravel și Dans sacru și dans profan de Debussy. Este o plăcere să cânt cu orchestra mea, mă simt foarte bine cu ei.

Cu maestrul Mandeal am cântat de foarte multe ori în Grecia, în orchestrele în care am fost timp de 30 de ani și vreau să spun că îl admiram din anii de tinerețe. În Grecia este primit cu foarte mare căldură, drept care va fi o bucurie pentru mine să cântăm din nou pe aceeași scenă.

Veți interpreta Concertul pentru harpă și orchestră de Paul Constantinescu. Cum ați descrie modul cum abordează compozitorul harpa?

N-am mai cântat acest concert de 37 de ani, dinainte de a pleca din țară, când l-am cântat cu Orchestra Filarmonicii din Ploiești, condusă de maestrul Ion Baciu. Timp de trei decenii și ceva nu s-a mai întâmplat să fiu programată cu el, așa că anul trecut m-am bucurat foarte mult când mi s-a propus să cânt acest concert.

În ultimul timp m-am aplecat mai mult spre muzica românească necântată. Dintotdeauna am cântat muzică românească și în programele tuturor recitalurilor mele am inclus și piese românești. De-a lungul anilor am cântat lucrări de Dan Dediu cât de mult am putut. Concertul de Paul Constantinescu a fost scris pentru doamna Liana Pascquali, mentora profesorului meu și a mea, făuritoare de școală în România, care m-a și ascultat acum 40 de ani când îl studiam pentru examenul de licență de la Conservator. Prima audiție a fost cu doamna Liana Pasquali, după care concertul a fost cântat de foarte multe ori de către maestra Elena Ganțolea, ba chiar prima audiție a mea cu acest concert în anii de școală a fost la Sala Radio cu doamna Ganțolea.

Paul Constantinescu folosește tot limbajul folcloric, pe care îl imaginează sau preia chiar teme existente în folclorul românesc. Concertul debutează cu motivul harpei ca un semnal de bucium, realizat pe armonicele sunetului mi bemol, după care vine o temă foarte jucăușă, iarăși folcorică, totul fiind scris pe armonii modal. Este un limbaj puternic cromatizat, ceea ce îl supune pe harpist la un travaliu extrem al picioarelor. De asemenea, avem de-a face cu teme dansante... În partea a doua, avem teme narative; apare apoi un cântec de leagăn. Iar partea a treia este un dans absolut frenetic. Poți să îți imaginezi că Paul Constantinescu a folosit harpa precum țambalul, ceea ce este foarte revigorant. Nu este un concert ușor, de aceea nici nu prea s-a cântat foarte mult în România. Este o muzică de care te bucuri cu adevărat!

Activitatea dumneavoastră desfășurată în Grecia a marcat profund destinul harpei. Cum ați descrie influența celor peste 30 de ani pe care i-ați petrecut în Grecia asupra școlilor de harpă.

Sunt 37 de când am pus prima pietricică, iar acum, deja, s-au ramificat aceste clase de harpă; nu mai există doar la Salonic și Atena. Am deja a treia generație de studenți, iar cei care predau acum instrumentul la Salonic și la Atena sunt primii mei elevi, cu care am început lecțiile de harpă în 1989. Deja avem câțiva harpiști care s-au perfecționat și la Juillard, la Peabody în America și chiar la Universitatea UdK la Berlin. Iată, avem acum două studente grecoaice la UdK, ba chiar și una din România. Este o bucurie să vezi că se întâmplă ceva și cu acest instrument în Grecia. De fapt, ceea ce este de necrezut este că, timp de patru decenii înainte de venirea mea în Grecia, acest instrument nu mai era predat; chiar avusese o pauză, așa că aș putea spune că a fost o revigorare a școlii.

Între timp, în România predau la Universitatea de Muzică din București și organizez multe cursuri de măiestrie și în țară. Cred că încă mai am ce să spun și o fac cu foarte mare plăcere.