Seria expozițiilor "Muzicieni în Arhiva C.N.S.A.S.", propusă de Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu, continuă la Constanța, până la finalul lunii mai 2025.

Doamnă Ioana-Raluca Voicu Arnăuțoiu, expoziția "Muzicieni români în arhivele fostei Securități păstrate de C.N.S.A.S." realizată de dumneavoastră poate fi vizionată până la finalul lunii mai, la Muzeul Militar Național "Regele Ferdinand I", filiala Constanța. V-aș ruga să ne spuneți cine sunt artiștii care se regăsesc în expoziția foto-documentară?

Expoziția este formată de fapt dintr-o selecție a unei serii de trei expoziții pe care eu am făcut-o de-a lungul anilor pentru Muzeul Național "George Enescu". Această selecție a a venit în contextul zilei de 9 martie, consacrată ca Ziua Foștilor Deținuți Politici. Deci, întâlnim în panourile expoziției, alături de George Enescu bineînțeles - care este o figură centrală a muzicii românești și a expozițiilor mele și care a avut un dosar de urmărire făcut de Serviciul de Informații Externe cât a fost în exil la Paris până a murit - și alte nume, ca Mihail Jora, Paul Constantinescu, figurile mari ale muzicii românești, dar și oameni ale căror destine a fost schimbate dat fiind faptul că au fost condamnați și au făcut închisoare, cum ar fi de exemplu lotul cântăreților de la operă, care a fost format din Dinu Bădescu, Șerban Tassian, Valentina Crețoiu - nume mari ale operei românești. Ei au fost stelele scenei de operă și, la un moment dat, au ajuns să fie arestați și condamnați și bineînțeles că au trebuit să se retragă din activitatea lor artistică pentru că numele lor au fost interzise. În felul ăsta, viața lor s-a încheiat, de fapt, într-un anonimat nemeritat.

Un caz special este Antonin Ciolan, care pentru faptul că a fost director general artistic la Opera din Odesa, a fost arestat și ținut în închisoarea Ministerului de Interne mai bine de 6 luni, fiind suspicionat că ar fi fost criminal de război, ceea ce era absolut ridicol pentru un artist de talia lui și având în vedere activitatea pe care a avut-o. De asemenea, Dimitrie Cuclin este un caz special. El a fost arestat la 65 de ani și a fost trimis să facă muncă silnică la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Sunt cazuri foarte speciale, nume sonore pentru cultura românească. Lumea n-a știut probabil mult timp ceea ce s-a întâmplat în spatele articolelor elogioase.

L-aș menționa și pe pianistul Mîndru Katz care, pentru faptul că a ales să trăiască în altă țară decât România, lucru pe care noi astăzi nu ni-l putem imagina - că un om poate fi pedepsit pentru că vrea să trăiască în altă țară -, a fost condamnat în contumacie 15 ani, drept pentru care el n-a mai putut reveni în România și numele său a fost interzis. El a făcut o carieră internațională absolut exepțională, dar în România nu s-a știut nimic despre el din 1959, când a plecat.

Printre muzicienii din expoziție se află și Dinu Lipatti, Sergiu Celibidache, Constantin Silvestri, Ionel Perlea - oameni care au plecat din România în diverse perioade, nu neapărat în timpul comunismului și din cauza comunismului. Dinu Lipatti nu a mai revenit în România niciodată, ca și Silvestri de altfel, dar Ionel Perlea a revenit cu greu în România și a dirijat când era la sfârșitul carierei. Iar în privința lui Sergiu Celibidache, ne aducem poate aminte de concertele lui excepționale care au avut loc în România la sfârșitul anilor '70. Dar documentele de la Securitate ne arată că au fost urmăriți permanent, fie în străinătate, fie atunci când au putut reveni în țară pentru concertele lor.

Care este, după părerea dumneavoastră, rolul informațiilor despre destinele muzicienilor în timpul regimului comunist în păstrarea memoriei acestor artiști și care a fost răspunsul publicului la conferințele precedente cu aceeași temă, pe care le-ați susținut?

Cred că informațiile pe care eu am dorit să le arăt prin articolele mele, prin cărți și, evident, prin expozițiile făcute pentru Muzeul "Enescu", sunt importante ca să înțelegem faptul că timp de mai mult de patru decenii cultura românească nu a putut fi prezentă pe marile scene ale lumii din cauza unor restricții care țineau de o ideologie care voia să aibă absolut totul sub control, care suspecta orice gest de libertate în creația oamenilor, chiar și în interpretarea lor.

Pentru noi, cei de astăzi, este foarte greu să înțelegem cât de greu puteau să circule oamenii, ce însemna să nu capeți viză de ieșire din România ca să te poți duce să-ți susții concertele. Această viză era dată direct de Securitate. Deci, controlul absolut asupra vieții și activității artiștilor este un lucru pe care noi îl înțelegem cu greu. Dar, poate dacă parcurgem cu atenție documentele care au fost păstrate în arhive și care acum sunt disponibile pentru cei interesați, înțelegem mai bine ce s-a întâmplat, de ce și astăzi locul nostru în cultura lumii este, după părerea mea, mult diminuat de faptul că zeci de ani noi nu am putut să apărem pe plan internațional cu oamenii cei mai buni pe care i-am avut.

Nu în ultimul rând, muzicienii au reușit totuși să creeze în România o artă muzicală de înalt nivel și noi astăzi știm lucrul acesta. Da, deci persoane care s-au confruntat cu greutățile cotidiene, dar și cu acest control exagerat asupra vieții lor au reușit totuși să-și ducă destinul artistic până la capăt cât au putut de bine. Și trebuie să-i admirăm foarte mult pentru latura aceasta umană, pentru curajul lor, pentru determinarea lor de a nu ceda presiunilor care au fost făcute. Și cred că sunt un exemplu pentru generația tânără de muzicieni și nu numai, și pentru cei care îndrăgesc muzica, care sunt la curent cu ceea ce se întâmplă în viața noastră muzicală și culturală.

Pot să spun că ceea ce am scris până acum și expozițiile s-au bucurat de un mare interes, pentru că oamenii nu și-au putut închipui cum vedea Securitatea viața acestor muzicieni, cum erau suspectați ca și cum ar fi fost niște răufăcători, numai pentru faptul că nu doreau să împărtășească ideile ideologiei comuniste. Sunt lucruri greu de înțeles, dar cred că au și un rol educativ. Adică, în momentul în care vedem lucrurile acestea, ne dăm seama că a trăi în libertate este un lucru foarte important și că libertatea trebuie apărată. De asemenea, trebuie să fim foarte atenți la ce se întâmplă în jurul nostru și trebuie să avem această viziune asupra trecutului apropiat pe care noi l-am depășit și asupra exemplelor excepționale care au existat în muzica românească.