Veți interpreta pe scena Sălii Radio Wesendonck Lieder, o serie de cinci cântece compuse de Richard Wagner în 1857-1858. Muza compozitorului a fost de această dată poeta Mathilde Wesendonck, cea care semnează și versurile acestor lieduri. Care este perspectiva dumneavoastră asupra lucrării?

Este pentru prima dată când mă apropii de acest ciclu de cinci lieduri. Am avut până acum ocazia să cânt Richard Wagner, dar Tetralogia „Inelul Nibelungului”. Așadar, această muzică deosebit de intimă și de specială care se regăsește de-a lungul grupului de cinci lieduri este cu totul altceva. Să nu uităm că aceste lieduri sunt totuși considerate un precursor al operei „Tristan și Isolda”, pentru că Wagner a experimentat aici niște idei muzicale pe care le-a dezvoltat ulterior și în operă.

Dar, revenind la relația dintre Mathilde Wesendonck și Richard Wagner, ea a fost una deosebit de complexă atât la nivel intelectual, artistic, dar a fost vorba și despre o relație romantică. Așadar, această iubire interzisă se regăsește în muzica Wesendonck Lieder. Și mai târziu, în „Tristan și Isolda”, se tratează această temă a iubirii interzise. Ce mi se pare la fel de interesant și, cumva, vulnerabil, a fost declarația lui Wagner despre Wesendonck Lieder, în care a spus "În această muzică, eu am scris cea mai frumoasă muzică!". Și este vorba de minunate culori delicate, cumva spirituale. Este o intimitate, o complicitate... toate versurile îndeamnă spre vulnerabilitate, spre sinceritate, revenind însă și în viața reală la acest triunghi amoros care a avut loc la un moment dat între Richard Wagner, Mathilde Wesendonck și soția lui la momentul respectiv.

Din punctul meu de vedere, va fi o abordare deosebit de sinceră pentru că în partitură se regăsește tot. De fapt, asta ar trebui să fie o regulă generală, cred, a interpretului atunci când se apropie de muzica unui compozitor. Îi sunt atât de clare intențiile, iar versurile sunt pur și simplu minunate! Eu ador să cânt în limba germană, mai ales când vine vorba de repertoriul de lied, unde putem să ne jucăm cu niște consonante, cu frazarea detaliată în cadrul frazelor largi.

Da, pentru mine este pe cât de mult o provocare, pe atât de mult o bucurie să debutez în aceste lieduri în 14 martie, aici, la Radio.

Cum priviți colaborarea cu maestrul Gabriel Bebeșelea?

Nu este prima colaborare cu maestrul Bebeșelea, dar fiind debutul meu cu Wesendonck Lieder, mă bucur enorm să mă aflu sub bagheta lui. E un muzician atât de atent la voce, la muzică, la stil, la tot ce înseamnă finețe, respirație și, de fapt, la întreaga partitură. Eu îl admir și îl apreciez enorm pe maestrul Bebeșelea nu doar ca muzician, artist, dar și ca om, pentru că de fiecare dată aprofundează într-o manieră deosebit de convingătoare fiecare lucrare, și orice program propus are un sens foarte bine justificat - așa cum este și cazul concertului nostru.

Sunt deosebit de încântată și știu că sunt pe mâinile cele mai bune, lucru extrem de important când e vorba despre un debut și despre o așa expunere, pentru că sunt, cum spuneam, lieduri de mare sensibilitate și finețe. Și faptul că propune Simfonia a III-a de Bruckner, care a fost numită Simfonia Wagner... totul este în jurul acestui mare personaj, Richard Wagner. Mi s-a părut extraordinar că Bruckner i-a oferit lui Wagner această simfonie. De fapt, i-a dat de ales între Simfonia a II-a și a III-a și i-a dedicat-o pe aceasta. Deci, e un program foarte intens și foarte bine construit cel de vineri seara.

Dumneavoastră desfășurați o carieră impresionantă pe marile scene ale lumii. Cum se simte revenirea în țară?

Pe cât de foarte apropiată sufletului meu este, pe atât de emoționantă și, cumva, cu nervi, cu o anumită nervozitate este de fiecare dată revenirea în țară. Pentru că, totuși, sunt atât de multe persoane cu care eu am crescut de când eram mică, ceea ce înseamnă că am urmărit împreună evoluția în viață a fiecăruia dintre noi. Eu am crescut în Sala Radio, în Casa Radio; la 6 ani, intram în Corul de Copii al Radiodifuziunii Române. Cunosc fiecare cotlon, cunosc fiecare studiou. Apoi, la Liceul "George Enescu", eram percuționistă. Am crescut, așadar, cu foarte mulți dintre colegii care regăsesc acum în Orchestra Națională Radio. Îi revăd cu ocazia repetițiilor și a concertului de vineri... e o frumoasă prietenie de multă vreme și, sper, pentru multă vreme. Revenirea în România - București, Cluj, Timișoara, dar mai ales București, eu fiind născută aici - este întotdeauna unică, de suflet.

Care ar fi câteva dintre evenimentele înscrise în agenda dumneavoastră pentru lunile viitoare?

Am să aduc deja la cunoștință iubitorilor de muzică clasică faptul că în aceste zile iese ultimul CD la care am avut bucuria să particip. Este vorba despre o înregistrare cu „Stabat Mater” de Dvorak, din concert. A fost alături de Filarmonica din Dresda, de Corul MDR din Leipzig și dirijată de fabulosul maestru Marek Janowski. Acest CD este produs de Casa Pentatone și, cum spuneam, deja pe platformele online poate fi ascultat și, curând, va fi în magazine, lansarea oficială.

Apoi, în aprilie revin la Filarmonica "George Enescu" cu Simfonia a II-a de Mahler. Apoi, un festival, din nou Wagner, dar de data aceasta „Olandezul zburător” de-a lungul verii, un festival în St. Margarethen. Și apoi, urmează o nouă producție de „Norma”, Bellini, la Opera din Zagreb; va fi dirijată de maestrul Pier Giorgio Morandi cu care, recent, am înregistrat o Norma, din nou cu Casa de discuri Pentatone, San Francisco Classical Recording Company. Vorbim de următoarele câteva luni, dar proiecte foarte frumoase.