În mai 2024 a avut loc premiera spectacolului Bach chez Cioran, o tragedie angelică la teatrul Scala din Paris, iar în noiembrie 2024 ați adus același spectacol pe scena românească, la Iași. Luna aceasta începeți o serie dedicată aceleiași tematici. Ce ne puteți spune despre programul turneului pe care îl veți susține împreună cu actorul și regizorul Volodia Serre?

Este în primul rând o mare bucurie pentru mine să revin acasă cu acest proiect deosebit și, iată, după succesul de la Paris și Iași în noiembrie anul trecut am fost foarte bucuroasă împreună cu Fundația Gaudium Animae să organizăm acest turneu în România, cu o primă dată, chiar pe 24 martie, la București, la ARCUB. După aceea, revenim pe 14 mai la Filarmonica din Sibiu, pe 18 mai la Cluj, la Academia de Muzică și pe 19 mai la Filarmonica din Brașov, urmând eventual să continuăm, poate în toamnă, cu alte câteva orașe și să încheiem chiar din nou la Iași.

În scrierile lui Cioran întâlnim multe pagini despre muzică și despre puterile ei înălțătoare, universul lui Bach fiind caracterizat drept "o tragedie angelică", definiție aleasă ca titlu al spectacolelor dumneavoastră. A existat un text inspirator care a declanșat această idee de alăturare a muzicii compuse de Johann Sebastian Bach cu textele filosofului Emil Cioran?

O, da, au fost foarte multe. Am fost impresionată de frumusețea frazelor și trăirea lui Cioran, ascultând muzica lui Bach. Cum spunea el a devenit cumva religia lui și desigur, noi toți, ascultând muzica lui Johann Sebastian Bach, cumva ne înălțăm, să spunem așa, într-o altă dimensiune. Cioran spunea că după o cantată, după un oratoriu trebuie să existe Dumnezeu. Atâția teologi, filozofi și-au pierdut zilele în căutarea argumentelor pentru existența lui, uitând singurul argument valabil, muzica. Acum câteva zile am dat de o mică frază a scriitorului american Kurt Vonnegut care spunea la fel: poate singura existență a lui Dumnezeu este chiar muzica. Desigur asta se poate discuta, dar ce este absolut clar, este că toți auzind muzica lui Bach, într-adevăr ne ducem cu gândul la ce spune Cioran, la amintirea paradisului şi, sigur, încercăm să păstrăm această amintire cumva uitată. Eu chiar citind multe din scrierile lui Cioran, nu neapărat despre muzică, deodată am auzit în mintea mea muzica lui Bach, nu știu să vă spun de ce. Am încercat, încetul cu încetul să explic această comuniune între cei doi și cred că punctul comun este tocmai acel dramatism cumva, pe care îl găsim în oratorii, în cantate, acel drum al omului care, cumva, vrea să urce spre Dumnezeu, spre o spiritualitate și asta se face nu cu foarte mare ușurință, dar cu o densitate. Această densitate există și în textele lui Cioran și în muzica lui Bach.

Cioran a spus, citez: "Cheia muzicii lui Bach este dorința de evadare din timp". Care este legătura dumneavoastră cu muzica lui Bach?

În primul rând pentru noi este Dumnezeul muzicienilor, să îi spunem așa. Copil fiind am studiat foarte multe lucrări ale compozitorului și am înțeles cât de minunat este acest limbaj, cu toate aceste polifonii. Am simțit după aceea toate scrierile după chiar anumiți cercetători care au făcut niște studii despre numărul de aur în lucrările lui Bach. Există ceva aproape de neexplicat, o perfecțiune. După anii concursurilor pe care suntem cumva obligați să le facem când suntem încă în timpul cursurilor, după aceea am cântat Bach doar pentru mine, pentru că găsesc că este o muzică atât de deosebită, o pusesem cumva pe un altar și nu îndrăzneam s-o cânt în recitaluri. Iată, grație unei propuneri făcute de directorului Festivalului Muse & piano, în cadrul muzeului Louvre-Lens, mi s-a propus un recital 100% Bach. Atunci mi-am spus că acesta aceasta este o provocare și am ales câteva lucrări și chiar în ziua concertului am simțit nevoia să fiu acompaniată de cineva și l-am ales pe Cioran. Am citit câteva fragmente pentru public și chiar în acel moment al concertului, cu Cioran lângă mine, cu cartea pe pian și cu muzica lui Bach am simțit că acest proiect trebuie dus mai departe. Publicul chiar m-a încurajat să o fac. În felul acesta am avut această minunată colaborare cu Volodia Serre, un actor fantastic și un regizor care, imediat ce i-am vorbit despre acest proiect, a citit textele, a ascultat muzica și a avut o viziune a punerii în scenă a acestui proiect.

Această alegere artistică de alăturare a muzicii cu literatura nu este la primul demers în cariera dumneavoastră. În trecut ați susținut spectacole similare în Franța cu texte scrise de Eugen Ionescu și Marin Sorescu. Care este perspectiva dumneavoastră asupra acestui gen de spectacol?

Îmi place foarte mult să îmi caut un punct de vedere pe care să pot să îl ilustrez, iată, și din punct de vedere literar și muzical și, cu această punere în scenă, îmi place foarte mult. Aceasta poate chiar a venit din anii studenției mele la Conservatorul Superior din Paris unde am avut șansa să particip la un curs care ne-a învățat să transformăm gestul dramatic în muzică și invers. Mi-a plăcut atât de mult, încât am urmat după aceea un pic gândurile mele, lecturile mele, majoritatea venite chiar din perioada adolescenței, cărți care erau în biblioteca părinților mei, ca acest volum de poezii Drumul scris de Marin Sorescu. Încetul cu încetul am tradus aceste poeme în franceză și le-am împărtășit mai întâi cu cercul intim de prieteni, după care cu oameni de specialitate și iată a devenit acest minunat proiect pe care l-am dat în cadrul sezonului France Roumaine cu celebrul actor Denis Lavant. La fel, am fost foarte fericită, am mers chiar mai departe decât speram eu cu acest proiect, s-a făcut un turneu în Franța și sperăm chiar să îl reluăm. Este, cum spuneam, pe undeva, dorința mea de a da publicului această posibilitate de a înțelege cumva muzica, prin prisma literaturii și invers. Acolo unde cuvintele se opresc, muzica reia drumul spre un sâmbure al unui anumit adevăr, să-i spunem așa.

Cum este colaborarea cu actorul și regizorul Volodia Serre?

Este o adevărată plăcere. Am mai colaborat chiar în cadrul unor opere contemporane la opera Bastille, deci nu este prima oară când lucrează cu muzicieni și este foarte pasionat chiar de literatura din Europa de Est. Sigur, România este un caz special, pentru că noi suntem latini, dar este foarte pasionat de această literatură, de ce se întâmplă în acea zonă a Europei și este foarte plăcut să poți lucra cu cineva care are această deschidere, această cultură deosebită și o sensibilitate absolut incredibilă. Întotdeauna a dorit să asculte lucrările, chiar când repetăm între noi. Câteodată se mai întâmplă în teatru să spunem: bun, facem doar începutul și finalul ca eu să pot să-mi trec textul și întotdeauna a dorit ca lucrarea să fie cântată în totalitate pentru ca el să se poată umple de acea tensiune. Iată, într-adevăr, muzica este arta care se trăiește în direct. Nu pot să arăt ce am studiat ieri decât repunându-mă la pian și exemplificând. Este trăit absolut în direct și asta îi dă poate această parte un pic magică, dar și vulnerabilă. Publicul trăiește muzica în același timp cu noi pe scenă. Și în teatru se întâmplă la fel și această experiență comună, ca actor de teatru și eu ca muziciană ne permite să construim acest proiect. Acum fac o paranteză, mi-am dat seama că nefăcând neapărat special acest lucru, am ales lucrări în tonalități minore în acest spectacol și mi-am spus da, dar totuși, în muzica lui, Bach de multe ori aduce în final o tonalitate majoră, acea terță picardiană și am vrut în spectacol să creăm acest micro cosmos și macro cosmos, să se lege între ele și să terminăm cu happy-end, să spunem așa.

Ce evenimente aveți în agendă în perioada următoare?

Cum vă spuneam, primele care vor fi în agendă sunt legate de acest turneu în România în luna martie, în luna mai. În perioada 15-22 iunie, voi susține un masterclass în cadrul Festivalului Sonoro Interferențe, la Portul Cultural Cetate. După care în lunile de vară voi fi în câteva festivaluri din Franța, după care în toamnă sunt foarte multe evenimente. Va fi un foarte frumos concert pe 12 septembrie la Paris, la sala Colonne, după care voi reveni în țară, în octombrie, cu un alt proiect legat de Dinu Lipatti, de care vă voi povesti mai multe la momentul potrivit și, iată, poate o a treia parte din turneul Bach chez Cioran, o tragedie angelică și câteva concerte care sunt cu ansamblul K din care fac parte și cu care îmi place să descopăr și un alt repertoriu decât cel pentru pian solo.