Sâmbătă, 23 noiembrie 2024, Ateneul Român găzduiește un concert cameral susținut de Trio Alpha, ansamblu alcătuit din violonistul Valentin Șerban, violoncelistul Ștefan Cazacu și pianistul Ioan Dragoș Dimitriu. Despre acest eveniment ne vorbește Ioan Dragoș Dimitriu, într-un interviu oferit colegei noastre, Ioana Țintea.

Ioan Dragoș Dimitriu, urmează să evoluați pe scena mare a Ateneului Român alături de violonistul Valentin Șerban și violoncelistul Ștefan Cazacu. Cum a luat naștere această formulă camerală, Trio Alpha?

Cred că bazele trio-ului nostru au fost puse de fapt în capitala mondială a muzicii, în Viena, pentru că acolo ne-am reîntâlnit după foarte mult timp și, de-atunci, am început să colaborăm în adevăratul sens al cuvântului.

Ce semnificație are numele Trio Alpha și care sunt principalele valori artistice care definesc acest ansamblu cameral?

Ne-am gândit mult la un nume pentru trio-ul nostru, dar am vrut să ne îndepărtăm de normele clasice în care preluam un nume al unei părți cum ar fi adagio sau allegro sau numele unui compozitor. Și-atunci, ne-am gândit că ceea ce vrem noi să transmitem este excelența și faptul că noile începuturi răsună în inimile și-n mințile oamenilor. De aceea ne-am ales acest nume de Alpha, pentru a simboliza și inovația și... stabilim un anume standard în lumea muzicală camerală din România.

În programul pe care-l propuneți publicului figurează opusuri de Rahmaninov și Ceaikovski, creatori între care a existat o relație artistică și umană profundă. Cum se reflectă această legătură în selecția opusurilor?

În ceea ce privește programul, ne-am dat seama chiar în timpul repetițiilor că, de fapt, Rahmaninov îl citează foarte mult pe Ceaikovski în Trio elegiac nr.1, în primul rând prin faptul că ambele trio-uri conțin și acel marș funebru, care e tema principală a acestor două trio-uri și, din punct de vedere al structurii, se aseamănă foarte mult cele două trio-uri; bineînțeles, cel de Rahmaninov fiind un pic mai scurt.

Trio elegiac nr.1 a fost compus în perioada de tinerețe a lui Rahmaninov și, deși este o lucrare scurtă, este extrem de intensă, anticipând lirismul pregnant ce avea să-i definească stilul. Cum ați descrie acest opus?

Cum spuneați și dumneavoastră, este vorba despre un lirism anume, este vorba despre o profunzime pe care Rahmaninov o scoate în evidență. Este o partitură, deși scurtă, extrem de încărcată, care atinge niște culmi... merge în extreme. Pornim de la o stare foarte liniștită și ajungem până la paroxism, la o disperare cumplită, ca apoi acest trio de Rahmaninov să se încheie, cum spuneam, cu un marș funebru care aduce totul din nou pe o linie foarte liniștită și își ia la revedere de la ceva ce a fost odată.

Se știe că Trio-ul în la minor de Ceaikovski a fost compus în memoria lui Nikolai Rubinstein, iar pe manuscris figurează dedicația "În memoria unui mare artist". Din perspectiva dumneavoastră, cum percepeți secțiunea pianului din această lucrare și ce provocări aduce interpretarea ei?

Din punctul meu de vedere, mi se pare că seamănă foarte mult cu un concert de pian, dacă pot să mă exprim chiar așa, pentru că este într-adevăr o partitură dificilă și care a necesitat extrem de mult timp de pregătire. Dar, în același timp, e atât de bogată și atât de diversă - la un moment dar avem o mazurcă, avem un vals... Asta este părerea mea personală. Ceaikovski cred că a încercat să atingă foarte multe puncte din viața artistului căruia i-a dedicat această lucrare și să scoată în evidență multele fațete ale vieții acestui artist. Și, de aceea, avem o foarte bogată paletă. Reflectă foarte mult spiritul acesta al prieteniei dintre cei doi și tristețea care a rămas în urmă, dar și celebrarea vieții, a momentelor frumoase din timpul vieții celor doi artiști.

În final, care ete atmosfera pe care vă propuneți să o creați pentru publicul de la Ateneul Român?

Cum spuneam, dorim să lansăm acest trio cu ideea de inovație, de nou, de ceva frumos dar de calitate. În același timp, cred că toți trei ne bucurăm foarte mult de faptul că putem să facem muzică împreună și în această sală minunată, absolut fenomenală.

Ce dorim noi să transmitem în primul rând este faptul că ne bucurăm de viață, ne bucurăm de muzică și de tot ceea ce este mai frumos în fiecare zi din viețile noastre.