Veți interpreta Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră de Ceaikovski, una dintre cele mai cunoscute și apreciate lucrări din repertoriul pianistic. Când ați abordat pentru prima dată această partitură?

Am studiat pianul cu Nina Svetlanova, o profesoară rusă extraordinară, care a fost soția legendarului dirijor Yevgeny Svetlanov. Ea s-a format la Moscova sub îndrumarea celebrului Heinrich Neuhaus, profesorul unor pianiști de renume precum Radu Lupu, Emil Gilels și Sviatoslav Richter. Mai târziu, a emigrat la New York, iar eu am avut privilegiul de a studia cu ea acolo timp de 20 de ani. Sub îndrumarea ei, am aprofundat mult repertoriul rus. Unul dintre compozitorii mei preferați este Ceaikovski. În plus, sunt foarte pasionat de cinematografie. Un regizor care m-a fascinat întotdeauna este Ken Russell, un cineast extrem de creativ și nonconformist. Printre numeroasele sale filme, a realizat și o producție despre viața lui Ceaikovski, un proiect cinematografic aparte, care m-a marcat profund. Filmul se numea Amanții muzicii, iar întreaga sa coloană sonoră era construită în jurul acestui concert. Când eram copil, obișnuiam să-l urmăresc mereu, iar pianistul care a realizat înregistrarea pentru film a fost spaniolul Rafael Orozco. Mai mult, când am câștigat concursul Enescu, am interpretat același concert în runda finală, pe scena Ateneului Român. A fost un moment cu adevărat special, pentru că, în mod simbolic, această muzică a devenit coloana sonoră a vieții mele.

Cum percepeți acest opus acum, din perspectiva experienței și maturității dumneavoastră muzicale?

Îl percep poate cu mai puțină strălucire și virtuozitate și mai multă melancolie și introspecție. Este un imn dedicat vieții, dar are și multă tristețe, tandrețe, romantism și iubire. Și acum mă simt tot mai atras de aceste aspecte ale partiturii și mai puțin de virtuozitatea strălucitoare.

Ce ne puteți spune despre colaborarea cu dirijorul Gaetano d'Espinosa?

Este minunat, pentru că este exact genul de muzician pe care îl admir. De ce? Pentru că este dirijor, compozitor, pianist și violonist. Îmi place această versatilitate. Prefer muzicienii care abordează multiple laturi ale artei. Cred că această diversitate le oferă o perspectivă mai amplă asupra muzicii - una panoramică, ca o priveliște de pe vârful muntelui. Iar el este exact așa. Îmi place.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră publicul român?

Soția mea este româncă, copiii mei sunt români. Am înregistrat toată muzica pentru pian a lui Enescu. România este, într-un fel, o parte din mine, ca o prelungire a ființei mele. A cânta pentru acest public este un dar.

Ați realizat un proiect ambițios: înregistrarea integrală a lucrărilor pentru pian solo de George Enescu. Ce v-a atras inițial către muzica sa?

Muzica lui Enescu este foarte profundă și plină de idei complexe. Este extrem de nuanțată și nu prea se potrivește cu vremurile noastre, când preferăm lucruri mari și generale, și mai puțin atenția la detalii. Enescu trăia în lumea subtilităților și a detaliilor fine, iar acest lucru m-a atras foarte mult. Dar, pe lângă mintea lui, am fost fascinat și de acel ethos românesc ancestral pe care îl aducea în muzică - o combinație de misticism, poezie, eroism și pesimism, așa cum găsim în "Miorița". În plus, Enescu a studiat atât în Franța, cât și în Viena, ceea ce i-a permis să îmbine cele două tradiții muzicale și să creeze ceva cu adevărat unic. Muzica lui Enescu are straturi incredibile de profunzime, o adâncire care nu mai există în vremurile noastre. Astăzi trăim într-o perioadă în care se pune accentul pe aparențe și prezentare, pe ambalajul frumos al lucrurilor, dar nu și pe conținutul lor. Enescu însă era un poet al conținutului, un om profund, modest. A fost un om al adevărului nobil și al unei frumuseți pure, căutând esența. Este ca o stea care te călăuzește prin întunericul nopții.

Ce alte proiecte discografice sau concerte importante aveți în plan pentru viitorul apropiat?

Am în plan câteva înregistrări cu muzică românească de Jora și Constantinescu. Vrau să aduc la lumină creația lor pianistică, cu un accent deosebit pe lucrările lui Mihail Jora. Consider că a fost un compozitor remarcabil, dar, din păcate, a fost mult timp neglijat și uitat. A fost un mare maestru al muzicii românești, dar a trăit într-o perioadă în care muzica sa nu a avut suficiente canale de promovare, iar astfel a ajuns să fie cunoscută mai mult de un cerc restrâns de specialiști. Cu toate acestea, sunt convins că Jora a fost un compozitor grozav. Lucrez la aceste înregistrări, dar și la propria mea muzică și la o versiune completă a Mazurcilor lui Chopin. Compun propria mea muzică, dirijez, cânt, predau, cânt muzică de cameră și solo, scriu despre muzică, scriu cărți, așa că îmi place să fac multe lucruri.