Opera Naţională Bucureşti închide stagiunea curentă cu premiera unei noi producţii ce readuce pe scena instituţiei două titluri din creaţia românească - baletul "La Piață" de Mihail Jora și opera "Revuluția" de Adrian Iorgulescu, prezentate sub forma unui diptic. Sunt programate două reprezentaţii, pe 1 şi respectiv, 2 iulie 2023. Echipa de creaţie este alcătuită din regizorul Alexandru Nagy, coregrafa Sandra Mavhima şi scenografa Andreea Koch. Conducerea muzicală îi aparţine maestrului Cristian Mandeal.

Mai multe detalii aflăm de la regizorul Alexandru Nagy:

Opera bucureșteană propune publicului un nou diptic ce prilejuiește revenirea pe scena instituției a două titluri din creația românească, doar că, de această dată, sunt prezentate în aceeași reprezentație. Vorbim despre baletul "La piață" de Mihail Jora, considerat a fi primul balet românesc (titlu care, cu intermitență, a fost prezent de-a lungul timpului în repertoriul Operei), precum și despre opera "Revuluția" de Adrian Iorgulescu, spectacol ce nu s-a mai jucat de mult timp.

În primul rând, aș vrea să ne spui cum te simți având în vedere că această premieră va marca debutul tău ca regizor la Opera Națională?

Sigur că sunt deosebit de emoționat, având șansa extraordinară să realizez împreună cu echipa deosebită pe care am format-o - creatori din afara Operei și, mai ales, din interiorul Operei. Sunt foarte bucuros, că este și o declarație de intenție, într-o oarecare măsură, vizavi de consumul și de risipa care se întâmplă în majoritatea instituțiilor de spectacol. Sunt foarte multe instituții care plătesc sume enorme pe depozite, ca să închiriem depozite unde să punem lucruri, și încă nu am reușit să ajungem la nivelul la care să putem recicla inteligent ceea ce a fost casat.

Căutăm soluții inovative. Folosim mai degrabă video mapping, proiecții... o producție care nu e ceea ce s-ar numi minimalistă, ci doar într-o cheie modernă și ne folosim de mijloacele moderne cum ar fi inteligența artificială și acest nou concept care se numește opera verde, care presupune reciclarea și realizarea decorurilor și a costumelor din cele care sunt casate, din lucruri care sunt depozitate și care au de cele mai multe ori o soartă nefericită și nu ajung nici la groapă ca să fie reciclate. Noi spunem... hai să le folosim, hai să le reintegrăm! Dacă avem niște structuri, să le refolosim și să vedem cum putem fi niște consumatori mai responsabili. Încercăm să suplinim lipsa unor construcții masive cu creativitate, cu actori, cu păpușari marionetiști și, de ce nu, chiar cu soliștii în sine. Și-atunci, ne gândim că poate la nivel de scenă ar fi bine să fim puțin mai minimaliști, puțin mai responsabili în ceea ce înseamnă risipa de materiale, risipa de bani, de ce nu, și să găsim soluțiile inteligente pentru a realiza producții le fel de convingătoare și orientate puțin către un public nou, un public tânăr, care are nevoie de o altă dinamică la scenă.

Înțeleg că vorbim și despre o gândire unitară, ce aduce cele două titluri la un numitor comun din punct de vedere vizual. Te rog să ne detaliezi și despre acest concept vizual!

Am pornit de la ideea că "Revuluția" are loc într-o piață, cum toate revoluțiile au loc într-o piață. Deci, piața și revoluția sunt două lucruri conexe, două universuri care se întrepătrund. Și-atunci, am spus să facem producția în așa fel încât e o singură lume care este descrisă. Practic, această producție pune o oglindă în fața noastră și ne face să ne reamintim cumva de ceea ce s-a întâmplat la revoluția din 1989. Tot conceptul duce în această direcție.

Știu că e puțin curajos, pentru că baletul "La piață" are o dramaturgie specifică... Caragiale, când a scris "Conu' Leonida față cu reacțiunea" n-avea cum să se gândească la revoluția din 1989, dar iată cât de asemănătoare sunt situațiile, nu?! Spre exemplu, la un moment dat, spune "Nu vezi dumneata că aicea a fost chiar polițiunea în persoană?"... Și-atunci, rămânem cumva cum am rămas și după revoluția din 1989, cu un gust amar și cu întrebarea "Cine a tras?" Am spus, iată ce potrivire!

Și ar trebui cumva să ne aducem aminte nu numai de Crăciun, în perioada 20-24 decembrie de ce s-a întâmplat la revoluția română, care a fost una dintre cele mai sângeroase revoluții din '89, de la sfârșitul comunismului. Rămân niște întrebări pe care ni le punem și noi și le punem și în fața unui public tânăr, pe care avem responsabilitatea să-l stimulăm, să-l facem să nu uite anumite evenimente, să-i stimulăm curiozitatea.

Deci, departe de noi ideea de a face un spectacol documentar, ci, mai degrabă, un fel de teaser, un fel de mostră, un forşpan, un trailer, încât să trezească curiozitatea tinerelor generații dincolo de ce se predă la școală. E important să vedem istoria noastră recentă pe scenă!

Cred că e important să avem lucrări contemporane! E important să avem compozitori români! Sunt atâtea lucrări deosebite care, din păcate, nu-și găsesc locul pe o scenă. Veți vedea ceea ce e în orchestră, ceea ce fac soliștii atât în "La piață", baletul coregrafiat de Sandra Mavhima, cât și soliștii Operei Naționale, 10 actori de la UNATC cu care colaborăm pentru această producție.

Partenerul principal al acestei producții este Asociația Environ, care se ocupă de reciclarea deșeurilor electronice, împreună cu InfoCons, Protecția Consumatorului din România.

În perioada asta și anul următor, în stagiunea care vine, suntem foarte preocupați de ce se întâmplă cu aceste structuri, cum putem să îmbunătățim fluxul producției și cum putem să fim puțin mai sensibili la ce se întâmplă în mediul înconjurător.

Din punct de vedere muzical, conducerea îi aparține maestrului Cristian Mandeal. Cum a decurs colaborarea cu dumnealui?

E foarte copleșitor să fii înconjurat de trei titani ai muzicii românești. Vorbim de Mihail Jora, de Adrian Iorgulescu și de maestrul Cristian Mandeal. Sunt într-o companie foarte selectă și vă dați seama că produsul final muzical nu poate fi decât la un nivel de excelență.

Credit foto: Horia Stan