Doamnă Iulia Isaev, dumneavoastră ați debutat în rolul Mimi din "La boheme" de Puccini pe scena Operei Naționale bucureștene la începutul carierei dumneavoastră. Ne puteți împărtăși experiența primei interpretări a acestui rol și impactul pe care l-a avut asupra evoluției dumneavoastră artistice?

Mi-amintesc cu multă bucurie de debutul meu în acest rol. Eram la începutul carierei mele artistice, iar entuziasmul firesc era la cote maxime. Mimi însă nu a fost primul rol de anvergură pe care l-am abordat. Debutasem deja în rolurile Paminei din opera "Flautul fermecat" de Mozart și Micaelei din opera "Carmen" de Bizet și avusesem deja o experiență și în afara țării, la Viena, unde debutasei în rolul Donnei Anna din "Don Giovanni" de Mozart. Deci, aș putea spune că acumulasem o oarecare experiență scenică.

Totuși, experiența Puccini era fascinantă și total nouă pentru mine. De aceea, nerăbdarea era de nestăvilit. Pășeam în verism, adoram și ador muzica lui Puccini, iar Mimi era petnru mine visul de a mă putea apropia de muzica maestrului și de a o putea interpreta. Cochetasem în studenție cu rolul, însă nu avusesem ocazia să-l și interpretez. Port vie în suflet amintirea orelor de pregătire temeinică pe care le-am petrecut alături de profesoara mea, doamna Arta Florescu, căreia îi port infinită recunoștință. Iar mai târziu, la operă, de perioada frumoasă de lucru scenic efectiv în care, pentru această premieră-debut, am lucrat cu regizorul Hero Lupescu. A fost un spectacol frumos, iar acestei prime reușite i-am adăugat de-a lungul timpului multe alte spectacole în diferite montări și pe alte meleaguri.

Cum a evoluat abordarea dumneavoastră în privința acesti personaj în timp și ce semnificație are pentru dumneavoastră în prezent Mimi? Cum o vedeți acum?

Am avut plăcerea să interpretez acest rol în teatre importante din Europa, dar mai ales șansa să mă pot bucura de montări clasice, de dirijori importanți, dar și de parteneri de scenă pe măsură. Și aș aminti acum câteva producții mai importante care mi-au marcat parcursul artistic. Este vorba de vechea producție de la Opera Bastille sub bagheta dirijorului Daniel Oren, de producția de la Teatro Regio din Torino sub bagheta dirijorului Evelino Pido și, nu în ultimul rând, o producție foarte dragă mie, ce mi-a rămas în suflet, de la Opera din Zurich, unde l-am avut partener în rolul lui Rodolfo pe cunoscutul tenor Francisco Araiza.

Deși am abordat rolul în diferite perioade ale carierei mele, de fiecare dată am regăsit-o pe Mimi la fel cum am descoperit-o prima dată. Și, mai exact, așa cum și-a dorit-o compozitorul prin muzica pe care i-a dedicat-o - delicată, sensibilă, fragilă. Din momentul în care pășește în scenă, Mimi copleșește prin firescul și prin delicatețea personajului său. Nici tu ca interpret nu poți fi altfel. Te pliezi personajului și te străduiești să scoți în evidență toată paleta coloristică vocală cu convingerea că fiecare moment parcurs poate deveni unic purtându-ți amprenta. E nevoie de autenticitate dacă vrei ca publicul să rezoneze cu varianta ta de personaj. Sigur, în funcție de montare și parteneri, poți schimba diverse lucruri, stări, însă personajul în sine rămâne același.

Da, mă întorc la Mimi de fiecare dată cu aceeași bucurie și efervescență.

În 20 martie, acum, la București, îi aveți parteneri - între alții, desigur - pe tenorul Alin Stoica în Rodolfo și pe Claudia Azevedo în Musetta. Cum percepeți chimia artistică dintre dumneavoastă și acești colegi de scenă, acum?

Cred că fiecare dintre noi, indiferent de circustanțe, poate și știe să gestioneze acest lucru. Chimia artistică se naște și, cu siguranță, contribuie la dinamica spectacolului încă din momentul în care se intră în scenă și în personaj.

Cred, de asemenea că noi, interpreții, conștienți de arta complexă în care suntem implicați, dorim cu toții același lucru - să performăm la cel mai înalt nivel. Și de aceea și partea interpretativă este la fel de importantă. Și sunt convinsă că fiecare se străduiește să fie parte adevărată din poveste. De altfel, menirea noastră este să găsim cheia către sufletul publicului și să-i împlinim așteptările.