Tenorul Paul Lungu va evolua în rolul "Lenski" din spectacolul "Evgheni Oneghin" de Piotr Ilici Ceaikovski programat joi, 20 februarie 2025, la Opera Națională București. Despre revenirea pe scena lirică bucureșteană, Paul Lungu a stat de vorbă cu Ioana Țintea.

Paul Lungu, vă întoarceți pe scena Operei Naționale București în rolul Lenski din Evgheni Oneghin la 6 ani după debutul din 2018 pe aceeași scenă lirică din capitală. Cum a evoluat viziunea dumneavoastră asupra acestui personaj de-a lungul timpului? Ați descoperit noi dimensiuni ale rolului în tot acest timp?

Din nefericire, nu am avut unde să mai cânt acest rol, dar este un rol foarte drag mie. L-am studiat foarte mult în Conservator, l-am aprofundat la clasa maestrei Anda Tabacaru, dar acum, reluând studiul, capătă alte nuanțe... și experiența vieții, și experiența muzicală se adaugă. Rezonez tot mai mult cu acest personaj.

Care sunt provocările tehnice și emoționale pe care vi le impune interpretarea rolului "Lenski", eroul tipic romantic, fragil, sensibil?

Lenski este un poet foarte temperamental, liniștit în prealabil, ca orice artist, visător, până în momentul în care este atentat la ceea ce ține el cel mai mult, la Olga. Și prietenul lui cel mai bun, Oneghin, cumva și-a bătut joc de prietenia lor. După ce, în actul I, Lenski declară dragostea Olgăi într-un lirism extraordinar unde are și binecunoscuta arie "Ya lyublyu vas", o arie de fraze lirice frumoase, tinerești, pline de bucurie, de dragoste, urmează acest bal la Larina. Lenski, în naivitatea lui, îl invită pe Oneghin la acest bal unde Tatiana își sărbătorește majoratul. Și, în acest act, nu mai avem parte de Lenski cel din actul I, unde trebuie să aibă niște culori vocale extraordinare, să cânte iubirea din suflet, ci avem de-a face cu total altă scriitură, în care totul treptat, treptat se încarcă din punct de vedere dramatic. După greutatea acestui bal unde, mai ales la final, ai niște acute de dat, vine și Larina și spune "Doamne, încetați acest scandal în casa mea!", iarăși avem câteva pagini de lirism dar nu foarte mult, că începe un ansamblu tensionat, unde Lenski trebuie să fie iarăși cu accente dramatice. Va urma duelul pe care l-a cerut Lenski. Imediat după acest moment, aici, la Opera Națională, nu avem pauză; urmează aria "Kuda, kuda", iarăși plină de lirism.

Acest rol, din punctul meu de vedere, nu poate fi abordat de toate tipurile de tenor. Eu văd potrivit pentru acest rol un tenor liric plin, pentru a putea da aceste nuanțe și această diversitate, multitudine de trăiri.

După aria "Kuda, kuda" urmează duelul, unde, efectiv, este o muzică... frazele de acolo pe care le spun sunt tranșante.

Muzica lui Ceaikovski este una aproape de sufletul dumneavoastră?

Cred că de sufletul tuturor. Când asculți Ceaikovski, cât de supărat ai fi, cât de obosit sau deprimat... ajunge la sufletul oricărui ascultător și, mai ales, al meu, pentru că recent am descoperit că am cumva reminescențe din zona respectivă. Strămoșii mei se trag de undeva din zona Kievului. Rezonez foarte mult, îi simt trăirile și-mi place.

Vorbiți-ne despre colaborarea cu dirijorul Iurie Florea și cu partenerii de scenă!

Cu maestrul Iurie Florea am debutat în 2018. Este un dirijor excepțional! A fost o chimie extraordinară, m-a ajutat foarte mult în debutul acestui rol deoarece dumnealui este din Republica Moldova - mai erau locuri unde trebuia corectată pronunția poate, m-a ajutat să înțeleg și mai bine limbajul muzical, frazele muzicale din acest rol. Este printre puținii dirijori cu care mă simt în siguranță.

Asta e important!

Da, pentru cântăreț este foarte important să intri cu liniște, să simți și să știi că cine este la pupitru este alături de tine. Și liniștea aceasta este foarte importantă pentru interpret.

Cred că aproximativ aceeași distribuție va fi. Domnul Cătălin Țoropoc în rolul lui Oneghin, doamna Iulia Isaev în rolul Tatianei, doamna Oana Andra în rolul Olgăi. Această formulă a fost și în debutul meu din 2018 și, vă dați seama, doamna Iulia Isaev era profesoară la Conservator, îmi era profesoară atunci... îmi estompam puțin jocul și doamna Isaev mi-a spus "Gata, Paul, aici suntem colegi. Acolo am fost cine am fost." Extraordinar! Am văzut și acest aspect al dumneaei, al artistului. Îmi place foarte mult! Și, la Opera din București, oamenii se respectă, vorbesc frumos, te ajută...

Privind parcursul dumneavoastră artistic, ați urmat un traseu educațional aparte, studiind mai întâi la Facultatea de Teologie "Sf. Apostol Andrei" din Constanța, înainte de a absolvi masteratul la Universitatea Națională de Muzică din București la clasa profesorului Ionel Voineag. Cum v-au influențat aceste experiențe formarea artistică și cum a fost trecerea către repertoriul liric?

Este o poveste interesantă. Fiind la Facultatea de Teologie din Constanța, "Sf. Apostol Andrei", eram la două specializări - Teologie pastoală și Muzică religioasă. Și când am dat examenul la muzică psaltică, muzică bizantină la părintele Bogdan Moise, pe atunci - decanul facultății, i-a plăcut ce a auzit, imediat a pus mâna pe telefon și l-a sunat pe Înaltul Teodosie. Dumnealui, când m-a văzut, m-a ascultat cu un "Iubite-voi, Doamne!" și imediat a zis "Gata, intri în Corala Armonia!". În scurt timp, am intrat în cor, am învățat repertoriul corului și în Anul II al Facultății de Teologie am rămas singur la partida de tenor din corul bărbătesc. Este o țesătură, o scriitură grea fiind, să spunem, vioara I. Corul bărbătesc este un cor ce necesită un volum mai mare, e un pic mai delicat pentru tenor și mai ales să cânte în condițiile bisericilor; slujbele sunt la 6-7 dimineața și mereu compozițiile slujbelor bisericești sunt într-o zonă foarte grea de pasaj, sub-pasaj. Și, când am rămas singur, am cerut lecții de canto. Am ajuns la tenorul Răzvan Săraru din Constanța, am lucrat cu el foarte mult. Sunt foarte bucuros că am ajuns la el, îl stimez, îl respect și-l am la suflet. Are un tact pedagogic foarte bun și m-a făcut să mă îndrăgostesc de acest gen, încât astăzi, dacă trec câteva zile și nu studiez, nu mă simt împlinit. Îmi place extraordinar! Simt că pentru această vocație m-a făcut Dumnezeu.

Vorbiți-ne despre colaborările anterioare cu instituțiile lirice din țară. Există scene de care vă leagă amintiri speciale?

Da. În primul rând, Teatrul din Constanța este casa mea muzicală. Dacă acolo am făcut și primele ore de canto, tot acolo, cu îngăduința doamnei Daniela Vlădescu, am debutat în Rigoletto și, cu acest rol, am ieșit la lumină. Am cântat acest rol și în Festivalul de la Hunedoara, l-am cântat de două ori la Opera din Timișoara și la Opera din Iași. Acest rol mi-a adus, cumva, și angajarea la teatrul Național de Operă și Operetă "Nae Leonard" din Galați.

În iunie anul trecut, am debutat și în Rodolfo pe scena Operei din București. A fost un real succes. Și Rodolfo îmi este foarte aproape de suflet și îl simt pentru că am trecut prin ipostazele lui. Și Rodolfo mi-a adus mare succes; m-a dezvoltat Puccini foarte mult.

Cu ce gânduri așteptați reîntâlnirea cu publicul din capitală?

Este un public special, este foarte numeros și iubitor de operă. Doar luna trecută, câte titluri au fost la Opera Națională... și asta este foarte îmbucurător pentru noi, pentru artiști. Cum este spectacolul, trăirile pe care le ai în spectacol, nu vorbim doar de emoția interpretativă, dar și în execuție... acel rol, acele pasaje poate le studiezi zilnic, de sute de ori, dar în spectacol este acel "ceva". Și mai ales când ai un public care iubește opera și are parte de o mare diversitate de interpreți, este o provocare și pentru tine ca interpret, vrei de fiecare dată când calci pe scenă să vii cu un plus. Publicul din București mi s-a părut foarte cald, foarte empatic mereu, chiar m-a surprins foarte plăcut la debutul meu în acest rol când, după aria "Kuda, kuda", s-a oprit puțin spectacolul. Și am rămas foarte uimit, pentru că nu mă așteptam să am parte de o astfel de reacție. Eram plăcut uimit și minunat, în același timp, de cum lucrează Dumnezeu prin oameni și ne-a făcut pe noi, artiștii, să îi bucurăm pe oameni. Astfel, mi se pare cel mai corect mod de a vedea lucrurile.

După spectacolul din 20 februarie, de la Opera din București, ce urmează pentru dumneavoastră?

Din fericire, voi cânta Edgardo din opera "Lucia di Lammermoor" de Gaetano Donizetti, un rol extraordinar pentru mine. De fapt, voi debuta în acest rol. În aprilie, voi avea un spectacol de "Rigoletto" la Galați.