Trio-ul JazzyBIT aniversează 13 ani de la înființare printr-un concert programat vineri, 14 martie, la Timișoara, în Stage Pub, de la ora 21.00. Pentru mai multe detalii despre acest eveniment și despre activitatea formației îl avem la telefon pe pianistul Teodor Pop. Bine ai venit la Radio România Muzical.

Bine v-am găsit și vă mulțumesc foarte mult pentru invitație.

Sărbătoriți 13 ani, o opțiune interesantă. Majoritatea trupelor sărbătoresc cifre rotunde 10 ani, 15 ani, de ce marcați împlinirea acestei cifre de la înființarea voastră?

Noi în general marcăm toate aniversările noastre. Țin minte că am avut un concert și la un an de JazzyBIT. Evident, nu am reușit să facem la fiecare an de activitate al nostru. Spre deosebire de cum se știe că este un număr cu ghinion, noi îl vedem ca pe un număr cu noroc și ținând cont că anul trecut la 12 ani am făcut un concert foarte fain cu invitați, anul acesta vom face din nou un concert, dar fără invitați, vom fi doar noi trei.

Te rugăm să îi prezinți și pe colegii tăi de trupă.

Mihai Moldoveanu la chitară bas și Szabo Csongor-Zsolt la tobe. Suntem aceeași formulă de acum 13 ani. Nu am schimbat absolut nimic, decât playlist-ul.

Aveți deja trei albume. Poți să ni le prezinți pe scurt și cum ajungem la ele?

Primul album l-am lansat în 2014, chiar pe data de 2 februarie. Albumul se numește Touch the Sky. Este disponibil pe toate platformele de streaming. Din păcate, în formă fizică mai este disponibil doar pe CD Baby în America. După aceea, în 2016 am lansat Horizon. Aceeași poveste ca și Touch the Sky, din păcate nu mai este disponibil în formă fizică, s-au vândut toate exemplarele, dar evident, se poate asculta pe absolut toate platformele de streaming. Şi cel mai nou album, lansat în 2022 și anume Drive. Este un album disponibil și pe vinil și desigur vom avea dublul vinil cu noi și la concertele noastre de anul acesta, inclusiv la concertul din Stage Pub.

Parcurgând lista, am identificat că ați cântat pe trei continente.

Într-adevăr. Am avut peste 300 de concerte în acești 13 ani de activitate. Am cântat pe trei continente și anume am cântat evident în Europa, în America și în Asia. Numeroase concerte, mai ales în Europa, pentru că ne este mult mai ușor să ajungem, dar am avut și turnee în SUA, în Mexic sau chiar și concerte în China, de exemplu, la Blue Note Jazz Club. Evident urmează și alte concerte interesante în cursul acestui an pe care le vom anunța cel mai probabil în următoarele săptămâni.

Cum a fost în China de exemplu. Parcă și în Coreea de Sud ați cântat.

Așa este. Am fost de două ori în Asia și o dată în Orientul Mijlociu, în Qatar. Prima dată în Asia am cântat în Coreea de Sud, în 2017, la Jarasum International Jazz Festival. Este cel mai mare festival de jazz din Coreea de Sud. Se ține într-o locație foarte frumoasă, undeva la 60-70 de kilometri de Seul. Publicul din Coreea de Sud este foarte interesant și le place foarte mult jazz-ul dinamic, mai ales stilul acesta pe care îl cântăm noi. Comparativ cu China, unde am cântat în 2023, acolo am avut un public foarte bun aș zice, foarte diferit, de exemplu, între Beijing și Shanghai. În Beijing este un public mai conservator, care te apreciază foarte mult, dar este un public care nu este publicul din Europa,  care strigă și țipă. Ei aplaudă foarte elegant, dar la finalul concertului vin imediat la tine să te laude și să îți spună cât de mult le-a plăcut. Spre deosebire de Beijing, în Shanghai, care totuși este un oraș aș zice mai europenizat din China, publicul este mult mai deschis și se manifestă să zicem mai zgomotos comparativ cu cel din Beiijng.

Ați cântat și la festivaluri care nu au profil de jazz, la Sziget sau chiar la Untold. Cum ați fost primiți acolo?

Noi încercăm să ducem muzica noastră și în afara zonei jazz, pentru că nu ne considerăm o formație pură de jazz. Am cântat la Untold de trei ori consecutiv. Pe vremea aceea avea o scenă foarte faină de live music. La Sziget am cântat de două ori. Sziget are scenă de jazz dedicată, este scena Papageno, care este o scenă combinată cu jazz și operă. Am cântat și la Exit Festival, de exemplu, unde din nou este un festival non-jazz. Țin minte că eram în paralel cu mai multe formații de death metal și era destul de greu de cântat, pentru că scenele sunt foarte înalte la Exit Festival, în cetatea din Novi Sad, și când cânți, mai ales în pauzele dintre muzică, auzi scena din fața ta, chiar dacă publicul nu aude acest lucru, tu fiind foarte sus pe scenă, auzi tot ce se cântă la scena de vizavi.

Înainte să ascultăm o piesă cu voi, să detaliem puțin despre stilul pe care îl interpretați, îl descrieți drept loud jazz.

Noi vedem loud jazz-ul ca un fusion puternic. Avem influențe atât din zona de funk sau din zona de rock, chiar și din zona de latin jazz, dar cântăm puternic, adică transmitem multă energie de pe scenă.

Vă axați foarte mult pe improvizație ca mod de operare.

Absolut. Cum zicea colegul meu Michi, jazz-ul înseamnă libertate, înseamnă să te exprimi tu cum ești și să fii sincer pe scenă și atunci evident că 70-80% din concert este improvizație și de aceea, fiecare concert, zicem noi, are un element de unicitate.