Stagiunea muzicală Radio continuă miercuri, 26 martie 2025, cu un concert propus de Orchestra de Cameră Radio, avându-l în prim-plan pe violoncelistul Răzvan Suma. Cu această ocazie, muzicianul a stat de vorbă cu colega noastră, Ioana Țintea.

Răzvan Suma, Concertul nr.1 de Dmitri Șostakovici este, poate, unul dintre cele mai populare astfel de opusuri din a doua jumătate a secolului XX și o piatră de încercare pentru orice violoncelist. Când ai interpretat pentru prima oară această partitură?

Îmi amintesc că acum vreo 15 ani am cântat, de două ori la rând, o dată la Cluj și o dată la Brașov, cred, la filarmonicile din orașele respective, și nu pot să spun că a fost o atracție extraordinară pentru acest concert. Dar iată că evoluția unui artist ține foarte mult de cunoștințe, de vârstă, de experiențele pe care le trăim și, bineînțeles, acum, nu avem cum să nu facem o paralelă cu "impactul" social pe care-l are un compozitor ex-sovietic. Și putem face niște paralele extraordinar de bine gândite și, bineînțeles, constructive.

Am fost întrebat de ce cânt compozitori ruși în momentele acestea, având în vedere că există țări care pur și simplu interzic. Citind foarte mult despre viața lui Șostakovici, mi se pare că, practic, și el a fost cumva asuprit, terorizat de un sistem. Am citit foarte mult în ultima vreme pentru a intra puțin în atmosferă și mi s-a părut șocant că Șostakovici a fost, în prima perioadă a creației sale, protejat de un general. Adică, el a rezistat în sistemul sovietic datorită protecției personale a unui general. El este rus, dar a fost la fel de afectat.

Revenind la experiența mea cu Șostakovici, este, e adevărat, un concert foarte solicitant, interesant pentru un solist pentru că trece prin foarte multe stări într-un timp relativ scurt. Trece de la stepa siberiană, până la șenile de la orice ne închipuim - tractoare sau tancuri. Cred că are o componentă extraordinară de fitness pentru violoncelist, dar eu sunt un om care merge la sală așa că sunt obișnuit cu așa ceva.

Abia aștept și întâlnirea cu dirijorul Warren Green cu care am mai cântat în trecut, acum vreo doi ani, și a fost o experiență extraordinară. Cu Orchestra de Cameră Radio, a cânta un asemenea concert este o experiență în sine, pentru că Orchestra de Cameră Radio are un contingent destul de redus. Concertul este scris, de obicei, pentru orchestră mare, dar experiențele din ultima vreme ne arată că se poate cânta în orice formulă.

Îmi amintesc că am cântat cu Orchestra Națională Radio un concert de Elgar - în pandemie, bineînțeles - și-mi amintesc că în loc de 6 sau 8 violoncei, cum se cântă de obicei Elgar, s-a cântat cu 3 violoncei și a fost una dintre cele mai frumoase experiențe. Așa că, de-abia aștept să cânt cu Orchestra de Cameră Șostakovici nr.1.

Lucrarea, fiind dedicată legendarului Mstislav Rostropovici, simți că există o anumită moștenire interpretativă legată de acest opus?

Cam tot ce a scris Șostakovici pentru violoncel a fost dedicat lui Mstislav Rostropovici. A fost nu numai dedicat, ei au lucrat împreună tot ce nu a funcționat, cu toate că există niște declarații și de-ale lui David Oistrah, violonistul faimos pentru care a fost scris un concert de vioară... și cele două concerte de violoncel pentru Rostropovici au o mențiune fantastică. Scrie acolo Rostropovici, în declarație, că partea de violoncel nu a fost corectată absolut deloc. Deci, era scris cum scria Mozart, cum scriu geniile. Se pare că Șostakovici avea o abilitate extraordinară de a scrie pentru instrumente de coarde. Nu prea au fost probleme. Bănuiesc că nici Rostropovici... I-o fi spus așa, prietenește, că sunt unele lucruri care sunt aproape imposibil de cântat, dar, cu toate astea, Rostropovici era un interpret remarcabil și nu cred că avea foarte multe probleme tehnice de a scoate toate pasajele scrise de Șostakovici.

Cum se raportează concertul de Șostakovici la celelalte mari opusuri concertante pentru violoncel din repertoriul tău și îi oferă unicitate acestei partituri?

Precum am mai spus, este un opus pe care eu îl aștept cu mare drag pentru că este o "redescoperire" a mea. Va fi o interpretare care nu are nici o legătură cu ce am cântat în primele interpretări. Acest concert a crescut odată cu mine până la un moment dat, după care am crescut singur și cred că am ajuns la nivelul lui. Eu ca artist, eu ca și om de cultură - pentru că asta facem, cultură, muzică - acum cred că mă simt pregătit pentru acest tip de expresie. Că, până la urmă, stilurile muzicale se pot identifica fără nici o problemă, dar cred că expresiile pe care noi trebuie să le scoatem în evidență și să aducem publicul într-o expresie corectă a artelor compozitorilor, cred că asta este cel mai important. Adică, să nu exprimăm lucruri care ni se par, pentru că le-am auzit din legende, pentru că poate foștii noștri profesori ne-au spus câte ceva și poate nu aveau informațiile necesare (nu blamez pe absolut nimeni), dar acum există atâta informație la două click-uri distanță și poți să știi absolut tot despre concerte și despre toate istoriile care se ascund în spatele notelor muzicale.

În încheiere, ne poți împărtăși câteva dintre planurile tale de viitor, după concertul de la Sala Radio?

Se apropie CellEast Festival și noi suntem deja terminați, dar este așa o mare satisfacție că am reușit, în primul rând, să aducem acest festival de violoncele (unicul festival de violoncele) la poate cel mai înalt nivel. Și n-o spun eu, ci au spus-o cei pe care noi îi considerăm a fi la cel mai înalt nivel din Europa de Este. Iată că, în trei ani de experiențe violoncelistice extraordinare, cu nume fabuloase pe care am reușit să le aducem aici, suntem într-un moment, poate, de apogeu și sper să creștem în continuare. Trebuie să ne dezvoltăm! Deja lucrăm la ediția următoare, din 2026; avem capete de afiș care ne-au confirmat venirea. Deja suntem contactați de mari soliști care-și doresc să vină la festivalul nostru, al tuturor violonceliștilor - acesta este spiritul violoncelistic! Abia aștept să se întâmple!

Înainte de acest festival, voi merge la un alt festival, la Klaipeda, acel festival care găzduiește și Concursul "David Geringas". Colaborăm extraordinar și eu cred că toată colaborarea asta între festivaluri de violoncel este atât de benefică! Ne amintim cu drag de ArtCello Festival, pe care l-a găzduit Societatea Română de Radio aici, în studioul de concerte "Mihail Jora". Cred că suntem într-o înflorire extraordinară!

Radio România este alături de CellEast Festival și apreciem acest lucru!