Aveți o relație profundă cu muzica lui Johann Sebastian Bach, ale cărui partite și sonate pentru vioară solo le-ați înregistrat de trei ori până în prezent, ultimul CD fiind lansat în 2023. Cum vă raportați la această muzică și cum s-a transformat abordarea dumneavoastră asupra ei în timp?

Bach este, într-un fel, tatăl nostru, al tuturor. Pentru muzicienii occidentali, el a stabilit regulile muzicii. Dar nu doar atât - ca om și compozitor, a îmbrățișat întreaga umanitate. De fiecare dată când îi cânt muzica, îmi oferă echilibru și consolare în fața a ceea ce văd în lume. Ca să vă răspund la a doua parte a întrebării: el a rămas același, eu, însă, m-am schimbat. Poate că tocmai trecerea anilor și experiențele vieții m-au adus mai aproape de el.

Ați explorat muzica lui Bach nu doar ca solist, ci și prin prisma ansamblului Les Dissonances, pe care l-ați fondat. Într-un peisaj muzical atât de vast, de ce credeți că muzica acestui compozitor rămâne atât de actuală și ce anume vă determină să reveniți asupra acestui repertoriu de mai multe ori?

Așa cum am mai spus, el este sursa profundă a inspirației muzicale. De fiecare dată când mă întorc la el, simt că descopăr ceva nou, ca și cum aș renaște. Muzica lui îmi vindecă inima și sufletul.

Ați construit o carieră impresionantă atât ca solist, cât și ca pedagog și inițiator de proiecte culturale, precum Les Dissonances și L'Autre Saison, o serie de concerte dedicate persoanelor fără adăpost din Paris. Ce v-a inspirat să demarați aceste inițiative?

Am lucrat la L'Autre Saison timp de 20 de ani, dar m-am oprit anul trecut. Acum mă concentrez mai mult pe "Lumières d'Europe", un proiect care va avea loc la București, în cadrul Festivalului "George Enescu" din septembrie. Este o academie dedicată tinerilor artiști din întreaga Europă, care colaborează cu artiști internaționali și participă la prelegeri susținute de oameni de știință invitați. În prezent, mă preocupă mai mult transmiterea cunoștințelor și culturii către noile generații.

Revenind la concertul de la Sala Radio, veți fi în postura de concertmaestru și conducător al ansamblului. Cum influențează acest dublu rol interpretarea muzicii?

Am dezvoltat acest mod de a cânta alături de orchestre de peste 20 de ani, iar acum colaborez tot mai des cu ansambluri profesioniste. Este un proces asemănător dirijatului, dar fără a dirija efectiv în concert - cânt împreună cu ei. Este o îmbinare între muzica de cameră și dirijat, un alt mod de a colabora și de a împărtăși muzica cu colegii mei. Practic, în timpul repetițiilor preiau rolul dirijorului, astfel încât, în concert, să putem interpreta fără dirijor, având deja o viziune comună asupra lucrării. Această abordare implică mai mult muzicienii și cred că le oferă o mai mare libertate de expresie, ceea ce îi face foarte fericiți. Este, în esență, un proces colectiv. Așa funcționează.

Cântați pe o vioară Stradivarius din 1710, un instrument cu o sonoritate aparte și o istorie impresionantă. În ce mod contribuie timbrul viorii la expresivitatea și profunzimea sonoră a interpretării partiturii lui Bach?

Sunt foarte norocos și mă simt binecuvântat să cânt pe acest Stradivarius. De peste 30 de ani, el îmi este un adevărat tovarăș, aproape o extensie a mea. Am crescut împreună, sau cel puțin, așa sper. Este un instrument excepțional și mă consider foarte norocos să îl pot ține în mâini.

Sunteți artist în rezidență al Orchestrei de Cameră Radio pe durata a trei stagiuni. Ce direcții artistice doriți să explorați și ce proiecte aveți în vedere pentru această colaborare?

Obiectivul este să ridicăm constant nivelul artistic al ansamblului și să aprofundăm repertoriul, implicând muzicienii din ce în ce mai mult. Totodată, am invitat artiști excepționali să colaboreze cu ei în stagiunea viitoare, extinzând astfel orizontul ansamblului și sporindu-i vizibilitatea în lumea muzicală. Sper ca, prin acest demers, să li se deschidă și oportunitatea de a susține turnee în Europa cu proiecte remarcabile. Aceasta este ambiția mea.