Duminica aceasta, în 16 februarie, sunteţi invitaţi să ascultaţi, în transmisiune directă de la Teatrul Costanzi din Roma, opera Lucrezia Borgia de Gaetano Donizetti. Pentru pauza transmisiunii directe, am apelat la criticul de artă Ivana Corsetti, pentru a aflat mai multe despre eroina operei. Mai jos - un scurt fragment din eseul realizat de Ivana cu acest prilej. Mai multe despre această personalitate a Renaşterii care continuă să ne fascineze - aflaţi duminică.

Figura Lucreziei Borgia este învăluită în mit, așa cum este și cea a multor membri ai familiei sale. Aceștia sunt cuprinși uneori de un fel de "legendă neagră"; începând cu tatăl ei, Rodrigo Borgia, devenit prin nepotism papa Alexandru al VI-lea, continuând cu fratele ei, temutul Cesare, cunoscut ca "Valentino", cel care l-a inspirat pe Machiavelli să creeze viziunea prințului modern, precum şi cu fratele său Giovanni, victimă neștiutoare a unor intrigi obscure din familie. Familia Borgia este una dintre puţinele care reuşesc să stârnească încă, şi astăzi, atât de mult interes și curiozitate, precum și îndoieli și ipoteze.

Dar cine a fost cu adevărat Lucrezia și, mai ales, merită ea faima pe care o are?

Lucrezia a fost descrisă ca un fel de femme fatale - frumoasă și inteligentă, păcătoasă și intrigantă, chiar amantă a tatălui și fratelui său. La toate acestea s-a adăugat și faima de otrăvitoare, datorată tragediei lui Victor Hugo. O dramă sumbră, folosită ca subiect şi de Gaetano Donizetti în opera sa Lucrezia Borgia, cântată prima dată în 1833 la Teatrul La Scala din Milano. Rolul ei de eroină fermecătoare, în tonuri de "noir", a contribuit la alimentarea imaginației colective de-a lungul secolelor. În aceeași direcție merge și portretul lui Lucrezia realizat de Alexandre Dumas-tatăl, care în 1840 o descria astfel: "libertină prin fantezie, lipsită de evlavie prin temperament, ambițioasă din calcul, Lucrezia dorea plăceri, adulații, onoruri, bijuterii, aur, țesături sclipitoare și palate somptuoase. Spaniolă sub părul ei blond, curtezană sub aerul ei candid, avea fața unei Madonne de Raffaello și o inimă demnă de Messalina."

Lucrezia, în esență, închide în ea atât binele, cât și răul, strălucirea și întunericul. Însă realitatea, privind mai atent, este mult mai complexă și povestește o altă istorie. După ce a fost eliberată de influențele familiei, Lucrezia a dezvăluit o altă față și a apărut ca o suverană iubită și prevăzătoare, un model de soție, mamă și prințesă. Al treilea copil al lui Alessandro al VI-lea și al amantei sale Vannozza Cattanei, Lucrezia s-a născut la Subiaco în 1480, pe când tatăl său era cardinal încă, puternicul cardinal Rodrigo Borgia, provenit dintr-o veche familie nobiliară valenciană. Alessandro al VI-lea a avut nu mai puțin de șapte copii și mai multe amante, printre care și frumoasa Giulia Farnese. Toți copiii săi, dar mai ales fiica Lucrezia, au fost pioni pe care el i-a folosit pentru a-și întări continuu averea și alianțele familiei. Încă din copilărie, Lucrezia a trăit viața unei adevărate prințese, frecventând familii importante și primind o educație de înalt nivel în mânăstirea San Sisto din Roma, unde a studiat poezie, greacă și latină. Datorită educației sale, a obținut rapid toate instrumentele necesare pentru a sprijini strategiile tatălui ei și pentru a contribui la politica sa nemiloasă de afirmare dinastică.