«Convingător atât vocal, cât şi scenic…» - apreciază presa germană evoluţiile bas-baritonului Zoltan Nagy. A terminat Academia de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj Napoca în 2007, an în care a câştigat o bursă la Universitatea Mozarteum din Salzburg. Angajat la Opera de Stat din Viena, Zoltan Nagy şi-a însuşit o bună parte a repertoriului său, incluzând rolurile: Zuniga din "Carmen" de Georges Bizet, Pistola din "Falstaff", Carlo Quinto din "Don Carlo" de Giuseppe Verdi, Gregorio din "Romeo şi Julieta" de Charles Gounod, Masetto din "Don Giovanni" de Wolfgang Amadeus Mozart. Sunt reperele unui artist în plină ascensiune internaţională cu evoluţii apreciate în importante teatre din Germania şi nu numai. Despre proiectele sale, Zoltan Nagy mi-a vorbit într-un interviu acordat după concertul cu oratoriul "Mesia" de Georg Friedrich Händel suştinut în data de 13 iunie 2012 în Studioul Mihail Jora al Radiodifuziunii Române.

Zoltan Nagy vă mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu. Ascultătorii şi cititorii site-ului Radio România Muzical vor fi bucuroşi să afle ce mai face basul Zoltan Nagy. Ce urmează după această revenire la Bucureşti? Ne puteţi dezvălui câteva dintre proiectele dumneavoastră?

Vă mulţumesc pentru invitaţie. După acest oratoriu voi pleca la Viena unde mai am de studiat o săptămână o operă de Peter Winter care se numeşte "Das Labyrinth" - "Labirint" - lucrare care va fi prezentată la Festivalul de la Salzburg. Este o creaţie pe care Peter Winter a dorit-o ca o continuare a "Flautului fermecat" de Mozart. Aşadar în perioada 4 iulie - 27 august voi fi la Salzburg unde voi interpreta un rol din această operă, voi fi şi dublură pentru rolul Schaunard în producţia cu "Boema" de Giacomo Puccini cu Anna Netrebko în rolul Mimi şi voi susţine două concerte alături de Kamerata Salzburg.

Ce urmează după Festivalul de la Salzburg?

Voi fi din nou în studiu, întotdeauna între contracte îmi petrec cam două săptămâni cu profesorul meu de la Salzburg - Booris Bakow - cel care m-a descoperit la Brăila, în 2007 când am câştigat premiul al II-lea la Festivalul şi Concursul "Hariclea Darclée". Fiind în public, Booris Bakow - profesor la Universitatea Mozarteum din Salzburg - mi-a oferit o bursă pentru masterat, ceea ce a însemnat plecarea mea peste hotare. Alături de Booris Bakow voi învăţa Don Giovanni pentru o premieră mozartiană şi Escamillo, rol în care voi debuta la toamnă, în Germania.

Aveţi un repertoriu operistic bogat, de la Mozart la Wagner. Care sunt rolurile în care vă simţiţi cel mai bine?

Cel mai sănătos pentru toţi cântăreţii este Mozart. Este o şcoală de canto pentru că din punct de vedere tehnic trebuie să fii foarte bine pregătit. În România, în timpul universităţii, am abordat foarte puţin creaţia mozartiană. Nu-i mai puţin adevărat că şi eu eram pasionat de Verdi şi Puccini, nu exista arie de bas pe care să n-o fi cântat. Am învăţat foarte multe arii verdiene şi pucciniene până când mi-am dat seama că mai am de aşteptat cam 20 de ani până când voi putea aborda acest tip de repertoriu. Ajungând la Salzburg mi-am dat seama că eu nu cunosc Mozart şi nu am abordat acest gen care de fapt mi se potriveşte foarte bine din punct de vedere vocal. Am cântat mai multe producţii cu "Nunta lui Figaro" la Viena, Salzburg, Saarbrücken şi de fiecare dată m-am simţit foarte bine în rolul Figaro. Don Giovanni are o altă ţesătură, este mai înalt din punct de vedere vocal, este o provocare. Am cântat ariile lui Don Giovanni în mai multe concerte, am cântat şi rolul tot în concert, iar acum mă pregătesc pentru o nouă montare cu opera mozartiană.

Ce roluri intenţionaţi să abordaţi în viitor?

Mă gândesc la Alidoro din "Cenuşăreasa" de Rossini. Când am studiat acest oratoriu "Mesia" de Händel, mi-am dat seama că am nişte agilităţi pe care ar fi păcat să nu le pun în evidenţă. Pentru a avea o longevitate în carieră vocea trebuie păstrată elastică, flexibilă şi aceste partituri cu pasaje de virtuozitate sunt un exerciţiu foarte bun. Doresc să mai abordez: Dulcamara din "Elixirul dragostei" de Donizetti - aria personajului mă încântă şi rolul în sine.

Când vă aflaţi în faţa unei noi partituri ascultaţi şi alte variante interpretative? Ce repere vă luaţi?

Depinde, în cazul oratoriului "Mesia" de Händel, am văzut întâi partitura, am auzit diverse înregistrări şi tind să cred că a fost o greşeală pentru că m-am panicat puţin. Dar, când am început să studiez împreună cu profesorul meu mi-am dat seama că pot să cânt această partitură chiar dacă abordam pentru prima dată repertoriul baroc. În alte cazuri, când abordez alte roluri ascult şi alte variante, în special acele imprimări cu idolii mei: Cesare Siepi şi Samuel Ramey - cel cu care am ajuns să cânt pe scena Operei de Stat din Viena, el cântând rolul Scarpia în "Tosca" iar eu pe cel al lui Angelotti. A fost un vis care a devenit realitate.

Aţi urcat pe câteva dintre cele mai importante scene lirice. În ce teatru v-aţi simţit cel mai bine, până acum?

M-am simţit bine peste tot. Amintesc mai întâi Opera de Stat din Viena - primul teatru de peste hotare în care am cântat - unde am învăţat peste 57 de roluri, unele mai mici, altele mai mari. M-am simţit foarte bine şi la Leipzig, unde mă întorc pentru a treia stagiune pentru o serie de spectacole cu "Boema" de Puccini şi "Maeştrii cântăreţi din Nürnberg" de Wagner. Am avut experienţe frumoase la Opera din Nisa unde am cântat Scaunard într-o nouă producţie cu "Boema" în regia semnată Noris Escaparo, la Opera din Atena unde am interpretat rolul Arcas din "Iphigenia în Aulida" de Gluck. Am avut noroc, de fiecare dată, să am colegi extraordinari, distribuţii foarte bune şi dirijori importanţi.

Ce apreciaţi cel mai mult la un partener de scenă şi vă rog să numiţi câţiva dintre partenerii cu care aţi colaborat?

Profesionalismul este cel mai important. Când l-am întâlnit pe Samuel Ramey la Viena într-un spectacol cu "Tosca", mulţi colegi îmi spuneau: Ramey nu este sociabil, vorbeşte foarte puţin, nu ştim cum să-l abordăm. Cred că aceste lucruri sunt mai puţin importante. Am fost impresionat de profesionalismul cu care a abordat toate repetiţiile, chiar dacă interpretase de sute de ori rolul Scarpia. A fost foarte atent la regie, la colegii de scenă, repetiţiile desfăşurându-se într-o atmosferă relaxată.

Dintre montările la care aţi participat, în care v-aţi simţit cel mai bine?

Mă gândesc la o producţie cu "Nunta lui Figaro" de Mozart la care am participat în 2008 la Teatrul de Operă din Saarbrücken unde am fost avertizat că trebuie să mă obişnuiesc cu regiile moderne, lucru care m-a făcut să mă duc în acest teatru cu o uşoară reticenţă. M-am întâlnit cu regizoarea - Inga Levant - care mi-a explicat că în această producţie acţiunea este adusă în anii 1970, Figaro fiind un "hippie". Nu m-am obişnuit cu ideea, în primele săptămâni neînţelegând exact ceea ce dorea, însă înainte de premieră mi-am dat seama că va fi un spectacol formidabil, cu o regie foarte interesantă care nu avea nimic în comun cu una tradiţională. Atunci am învăţat să fiu mai flexibil pe scenă şi deschis la orice fel de provocări. Dacă aceste regii moderne sunt făcute bine, cu un scop şi dacă sunt înţelese de public eu sunt de acord cu ele. De altfel, în teatrele importante din Germania, aproape că nu mai există noţiunea de regie tradiţională.

Aţi colaborat cu dirijori importanţi. De la ce dirijor aţi învăţat cel mai mult?

Am învăţat de la toţi câte ceva. Cu Marco Armiliato am colaborat foarte bine, cu el am cântat în foarte multe producţii la Opera de Stat din Viena. După cum ştiţi, la Viena sunt spectacole în fiecare seară, nefiind timp pentru repetiţii. De multe ori intri în spectacol fără nicio repetiţie cu orchestra şi contactul dintre dirijor şi interpret este foarte important. Am învăţat foarte mult de la Marco Armiliato, dar şi de la Renato Palumbo cu care am debutat în Carlo Quinto din opera "Don Carlo" de Giuseppe Verdi tot la Staatsoper. Am lucrat foarte bine cu Derrick Inouye, dirijor la Opera Metropolitan din New York, cu care am făcut producţia de "Boema" la Opera din Nisa.

Aţi cântat mult la Viena unde sunt mulţi artişti români. Cu care dintre ei aţi cântat?

Da, sunt mulţi artişti români, chiar şi după plecarea directorului Ioan Hollender. Am cântat cu: Simina Ivan, Alexandru Moisiuc, Dan Paul Dumitrescu, Ildiko Raimondi, Ileana Tonca, Gergely Nemeti, Anita Hartig.

Ce hobbyuri are Zoltan Nagy. Cum vă petreceţi timpul liber?

Îmi place să merg la concert, la spectacole de operă, la expoziţii, să călătoresc, să-i vizitez pe prietenii mei care se află pe tot mapamondul şi să gătesc pentru ei. Îmi place să merg în Italia, în insula Capri - locul meu preferat, unde petrec 3-4 săptămâni pe an sau chiar mai mult. Nu am foarte mult timp liber pentru că sunt la început de carieră, prefer să stau la Salzburg şi să studiez cu profesorul meu.