În 2007, la doar un de la absolvirea cursurilor de canto ale Academiei "Gheorghe Dima" din Cluj Napoca, basul Adrian Sâmpetrean devenea membru al Studioului de Cameră din cadrul Operei de Stat din München. În ultimul sezon, tânărul bas a fost admirat pe scenele Operelor din Düsseldorf şi Duisburg şi Operei de Stat din Hamburg în operele: Don Giovanni şi Cosi fan tutte de Wolfgang Amadeus Mozart, Cenuşăreasa şi Bărbierul din Sevilla de Gioachino Rossini, Boema şi Tosca de Giacomo Puccini, Macbeth, Bal mascat şi Rigoletto de Giuseppe Verdi.

Aflat într-o mică vacanţă acasă la Cluj, Adrian Sâmpetrean a avut amabilitatea să ne dezvăluie câteva dintre proiectele sale.

Opera de Stat din Hamburg

Adrian Sâmpetrean, vă mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu. Ascultătorii şi cititorii site-ului Radio România Muzical vor fi bucuroşi să afle ce face basul Adrian Sâmpetrean. V-aş ruga să începeţi prin a puncta principalele dumneavoastră apariţii din sezonul 2011 - 2012.

Pentru mine stagiunea 2011 - 2012 a fost marcată de începerea unui nou angajament fix la Opera de Stat din Hamburg după ce în iulie - august 2011 am apărut în Festivalul de la Salzburg unde am interpretat rolul Leporello din opera mozartiană Don Giovanni - reprezentând momentul cel mai important al carierei mele. În stagiunea 2011 - 2012 am activat la Hamburg şi am avut câteva spectacole la Düsseldorf. În august voi fi în Australia cu opera wagneriană Aurul Rinului, iar în septembrie voi fi la Teatrul Balşoi din Moscova unde voi cânta din nou Leporello din Don Giovanni. Aceasta din urmă este o producţie a Teatrului Scala din Milano. Mai târziu, în noiembrie - decembrie voi fi la Paris la Opera Garnier pentru câteva spectacole cu Cenuşăreasa de Rossini.

"Oberto, Conte di San Bonifacio" la Teatrul Scala din Milano

Proiectele dumneavoastră sunt programate până în 2013.

Într-adevăr, în 2013 va fi un moment important pentru mine - în aprilie debutul la Milano, la Teatrul Scala cu Banco din opera Macbeth de Giuseppe Verdi, iar în luna mai în Oberto din prima operă verdiană Oberto Conte di San Bonifacio. Este o mare onoare pentru mine să fac acest rol la Scala chiar în anul Verdi, când se împlinesc 200 de ani de la naşterea sa.

Ce alte roluri intenţionaţi să abordaţi în viitor?

Îmi doresc să abordez într-un viitor nu foarte îndepărtat roluri mai importante din repertoriul verdian precum Filip din Don Carlo şi Zaccaria din Nabucco, Mefisto din Faust de Gounod - cu acesta din urmă chiar a existat o ofertă în această stagiune dar am refuzat considerând că încă nu este momentul. Pot să mai aştept, am doar 29 de ani.

Aveţi un repertoriu operistic bogat - de la Mozart la Wagner şi Richard Strauss. Care sunt rolurile în care vă simţiţi cel mai bine?

Cel mai bine mă simt în repertoriul italian, în cel verdian şi cel belcantist. De asemenea mă simt bine şi în cel mozartian. Secretul meu este următorul: să găsesc modalitatea, păstrând în acelaşi timp caracteristicile de bază ale stilului, de a păstra un echilibru între vocalitate, interpretare şi expresie muzicală. În concluzie, cânt şi voi cânta în continuare repertoriul german, dar încerc cât se poate să mă axez pe cel italian.

Când vă aflaţi în faţa unei noi partituri ascultaţi şi alte variante interpretative? Ce repere vă luaţi?

Pentru mine cea mai importantă este munca alături de tatăl meu - basul Mircea Sâmpetrean, care de la admiterea în facultate a fost profesorul şi mentorul meu. De aceea când mă aflu în faţa unui rol fac tot posibilul să-l studiez timp de o săptămână alături de tatăl meu. De asemenea, audiţia face parte din viaţa fiecărui artist liric pentru că la cei mai importanţi interpreţi găseşti o sursă de inspiraţie, un bun exemplu.

Prin teatrele lirice

Aţi urcat pe scene importante, veţi urca pe cea a Teatrului Scala din Milano. În ce teatru v-aţi simţit cel mai bine, până acum?

Pentru mine, cel mai important lucru într-un teatru este atmosfera din spatele scenei, din timpul procesului de creaţie al proiectului final. Relaţiile interumane sunt, pentru mine, foarte importante pentru că au o influenţă asupra produsului final. Din acest punct de vedere, pot să spun că cel mai bine m-am simţit la Monte Carlo, unde a fost o atmosferă extraordinară. Pot să spun însă că în toate teatrele unde am cântat m-aş întoarce cu multă bucurie şi cu o reală plăcere.

Pe ce alte scene lirice vă doriţi să ajungeţi să cântaţi?

Ca oricare cântăreţ îmi doresc şi sper să se concretizeze într-o bună zi să ajung pe scena Operei Metropolitan din New York. Din Statele Unite ale Americii am o singură ofertă, destul de îndepărtată, în 2016 cu Raimondo din Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti la Opera Lirică din Chicago. M-aş bucura să urmeze MET-ul şi, de ce nu, Covent Garden din Londra.

Ce apreciaţi cel mai mult la un partener de scenă? Vă rog să şi numiţi câţiva dintre partenerii cu care aţi colaborat.

Consider sinceritatea şi omenia calităţile cele mai importante ale unui om. La baza oricărei evoluţii stau calităţile umane, ceea ce am apreciat în primul rând la un artist. Aici o pot menţiona pe soprana Edita Gruberova care m-a surprins ca artist şi ca om. De asemenea, a fost o onoare pentru mine să fiu pe aceeaşi scenă şi să colaborez cu Angela Gheorghiu. Pe lângă lecţia de profesionalism pe care mi-a dat-o, am avut ocazia să cunosc un om de o mare calitate. Cu Angela Gheorghiu am avut bucuria să cânt la Hamburg într-un spectacol cu opera Boema de Giacomo Puccini din distribuţia căruia a mai făcut parte şi baritonul George Petean. Îi mai menţionez pe tenorii Vladimir Galouzin şi Zoran Todorovich - artişti care sunt un exemplu şi de la care ai ce să înveţi din toate punctele de vedere, nu doar artistic şi scenic.

Montări preferate

Dintre montările la care aţi participat în care v-aţi simţit cel mai bine? Vă întreb de asemenea dacă vă plac montările clasice sau cele moderne?

Sunt adeptul montărilor clasice, ceea ce nu înseamnă că sunt împotriva montărilor moderne. Prefer punerile în scenă care au o motivaţie concretă. Nu-mi plac acele montări în care nu găsesc o motivaţie, ele sunt făcute doar ca să fie altfel. Nu refuz montările moderne şi amintesc aici una dintre producţiile interesante şi distractive la care am participat - cea cu Don Giovanni de Mozart de la Salzburg. O montare aparte în care acţiunea se petrece într-o pădure, motiv pentru care regizorul a apelat la o scenă rotativă. Recunosc faptul că la început am fost puţin sceptic în ceea ce priveşte modul cum a gândit regizorul Claus Guths personajul Leporello - un om dependent de droguri, agitat, care se căţăra în copaci şi alerga dintr-o parte în alta. Când am ajuns la faţa locului şi au început repetiţiile mi-a făcut o deosebită plăcere pentru că tot ce se întâmpla avea o motivaţie, un sens - lucru foarte important pentru spectatori, care nu trebuie sa aibă nevoie de un mic fascicul explicativ la ceea ce se întâmplă pe scenă.

Aţi colaborat cu dirijori importanţi. De la ce dirijor aţi învăţat cel mai mult?

Am avut o colaborare frumoasă şi fructuoasă cu Axel Kober - dirijor şi director artistic la Opera din Düsseldorf, un muzician care-ţi dă o foarte mare siguranţă pe scenă. Am lucrat cu plăcere şi cu Simone Young - de la Opera din Hamburg, cu care voi debuta în Recviemul de Verdi în 2013 şi aştept cu nerăbdare şi cu mult drag prima colaborare cu Daniel Barenboim, în octombrie 2013 la Berlin, cu opera Trubadurul. Va fi o distribuţie în care mă simt onorat să mă număr: Placido Domingo, Jonas Kaufmann şi Anna Netrebko.

Cum vă petreceţi timpul liber atunci când aveţi o pauză între repetiţii sau spectacole?

Încerc să fac mult sport, îmi place să ascult toate tipurile de muzică şi încerc cât pot de mult să-mi petrec timpul liber cu familia.

Un gând pentru ascultătorii şi cititorii site-ului Radio România Muzical.

Să savureze întotdeauna muzica şi să se bucure de ea pentru că "muzica", pe lângă viaţă, este cel mai frumos dar pe care l-am primit de la Dumnezeu.