A cunoscut debutul pe scena lirică la Opera Naţională Română din Cluj-Napoca, oraşul în care a absolvit Academia de Muzică "Gheorghe Dima". Clujenii l-au putut admira în roluri precum: Don Giovanni din opera omonimă de Wolfgang Amadeus Mozart, Fiorello din Bărbierul din Sevilla de Gioachino Rossini, Tom din Bal mascat, Monterone din Rigoletto şi Marele Inchizitor din Don Carlo de Giuseppe Verdi, Colline din Boema şi Comisarul imperial din Madama Butterfly de Giaccomo Puccini şi Dulcamara din Elixirul dragostei de Gaetano Donizzeti - partitură pe care a interpretat-o în aprilie 2013 la Opera Naţională din Bucureşti. Viitorul solist al Operei din Hamburg ne-a dezvăluit câteva dintre proiectele sale, în cele ce urmează:

De la Staatsoper Berlin la Opera din Hamburg

Alin Anca, vă mulţumesc pentru amabilitatea cu care aţi răspuns să-mi acordaţi acest interviu. Ascultătorii şi cititorii site-ului Radio România Muzical vor fi bucuroşi să afle ce face basul Alin Anca. V-aş ruga să începeţi prin a puncta principalele dumneavoastră apariţii în sezonul 2011-2012.

Bună ziua. Şi eu vă mulţumesc pentru invitaţie. Din stagiunea 2011-2012 mă aflu la Staatsoper Berlin, în studioul de operă. Principalele mele apariţii au avut loc în opere, precum Traviata, cu rolul Il Dottore Grenvil, dar şi Il Marchese, în aceeaşi operă, Comisarul Imperial, în Madama Butterfly şi o operă modernă Der Kaiser von Atlantis de Viktor Ullman, în care am avut rolurile Der Tod şi Der Lautsprecher.

Iar din toamnă veţi merge la Opera din Hamburg.

Da, din toamnă merg la Opera din Hamburg, unde o să am roluri ca Ascanio Petrucci, în Lucrezia Borgia, de Donizetti, alături de Edita Gruberova sau Lodovico, în opera Othello de Giuseppe Verdi, Bonzo, în Madama Butterfly, de Giaccomo Puccini şi Leporello în Don Giovani de Wolfgang Amadeus Mozart.

Elixirul dragostei, la Opera Naţională.

De curând, iubitorii operei v-au putut admira în Elixirul dragostei, la Opera Naţională. Cum vi s-a părut regia, cum au fost partenerii dumneavoastră de scenă?

Partenerii de scenă au fost toţi extraordinari, atât invitaţii, Ştefan Pop şi Tatiana Lisnic, cât şi Şerban Vasile, care e solistul "casei", toţi ceilalţi interpreţi şi corul, totul a fost extraordinar. Cât despre regie… modernă care a reuşit să aducă un moment amuzant şi plăcut pentru spectatori, cred eu.

Şi pentru că am ajuns la regie, aţi urmărit multe regii, aţi jucat în unele dintre ele . Vă plac montările clasice sau cele moderne?

Personal le prefer pe cele clasice. Cele moderne… cu o anumită rezervă, atâta timp cât nu vin în foarte mare contradicţie cu ceea ce a vrut autorul să spună în libret şi în muzică în acelaşi timp.

Dintre dirijorii cu care aţi colaborat, de la care aţi învăţat cel mai mult?

N-aş putea să vă dau un singur nume. De la toţi cu care am lucrat, am învăţat mult, mai ales în ultimul timp de la conducătorul studioului de operă de la Berlin, care se numeşte Boris Anifantakis. Am învăţat mult şi de la maestrul Davide Crescenzi cu care am cântat la Bucureşti şi de la maestrul Petre Sbârcea cu care am cântat la Cluj şi cu siguranţă mai sunt şi alţii pe care nu mi-i amintesc în momentul de faţă.

Proiecte

Aţi amintit câteva roluri în care aţi cântat. Ce alte roluri intenţionaţi să abordaţi pe viitor?

Pe viitorul apropiat, roluri adecvate vârstei, bineînţeles, ca Leporello de care v-am spus. Visul meu e să cânt Don Giovanni, care îmi place mai mult decât Leporello, deşi ambele sunt foarte frumoase. Scopurile mele în acest sens ar fi Filip din Don Carlo de Giuseppe Verdi, din opera Faust, rolul lui Mefisto, de Charles Gounod şi Boris Godunov din opera omonimă de Modest Mussorgski.

Când vă aflaţi în faţa unei partituri, ascultaţi şi alte variante?Ce repere vă luaţi?

Cu siguranţă. Din fericire, în prezent există multe variante la dispoziţia noastră, din care putem învăţa. Referitor la reperele pe care eu le am sunt întotdeauna marii clasici ai rolurilor pe care vreau să le interpretez, cum ar fi Boris Christoff, Cesare Siepi şi alţii din vremea lor, rămân preferaţii mei.

Am vorbit despre apariţia dumneavoastră la Bucureşti, în Elixirul dragostei, alături de nişte parteneri excelenţi. Ce apreciaţi cel mai mult la un partener de scenă?

La un partener de scenă desigur apreciez disponibilitatea de a colabora şi de a şti atunci când el trebuie să iasă în faţă - ca personaj principal în momentul respectiv - sau când trebuie să-l pună în valoare pe celălalt.

Aveţi în faţă un început de carieră care se anunţă glorios. Pe ce scene vă doriţi să ajungeţi să cântaţi?

Visele mele nu sunt legate de a reuşi să cânt pe o anumită scenă. Ceea ce îmi doresc de la viitorul carierei mele e pur şi simplu să cânt cu plăcere, să am în jurul meu oameni cu care să îmi facă plăcere să cânt şi să facem împreună lucruri frumoase. Unde va fi asta, Dumnezeu ştie şi sunt lucruri de care nu mă îngrijesc eu.

Ce hobby-uri are Alin Anca. Cum vă petreceţi timpul liber?

Îmi place să merg în natură şi principalul meu hobby, ca să zic aşa, este istoria, în special istoria românilor.

Un gând pentru ascultătorii Radio România Muzical.

Ştiu că la noi în ţară vremurile sunt grele, dar eu cred că trebuie să avem încredere în potenţialul românilor, care e apreciat peste tot în străinătate şi să sperăm că lucrurile vor fi mai bine, iar între timp, le recomand să se aplece spre muzica de operă, spre muzica clasică, care are capacitatea de a înnobila omul şi de a aduce un plus de frumos în caracterul şi în viaţa fiecăruia.