"Am cântat Escamillo, în Carmen la Cluj, Colline şi Schaunard, în Boema la Cluj, la Craiova şi aici la Berlin, unde sunt angajat, la Komische Oper. Tot aici am mai interpretat Marchizul, în Traviata şi Zweiter geharnischter Mann, într-o operă pentru copii." - sunt câteva dintre apariţiile basului Bogdan Taloş, solist al Operei comice din Berlin din August 2012. În 2010 la finalizarea studiilor Academiei de Muzică din Cluj Napoca, Bogdan Taloş era deja afirmat în peisajul liric românesc, calităţile sale vocale şi interpretative fiind recunoscute şi la câteva competiţii internaţionale, precum Les Azuriales la Nisa în 2011 şi Operalia la Beijing în 2012. La sfârşitul sezonului 2012 - 2013, Bogdan Taloş ne-a vorbit despre proiectele sale:

Veţi avea angajamente până în 2014, la Opera Comică din Berlin.

Da. La Opera Comică din Berlin voi cânta tot aceleaşi roluri pe care le-am spus mai devreme, în plus voi mai cânta rolul Sarastro din Zauberflote - aceasta ca şi noutate. Voi mai cânta tot Colline, în Boema, în cadrul Festivalului de la St. Margarethen. În linii mari, acestea sunt următoarele angajamente pe care le am. Bineînţeles, cu amendamentul că pe ici, pe colo, mai există câte un concert.

Dintre rolurile pe care le-aţi enumerat, în care vă simţiţi cel mai bine?

Din rolurile pe care le-am făcut până acum, cel mai bine mă simt în rolul Colline, în La Boheme.

Ce roluri intenţionaţi să abordaţi pe viitor?

Acum intenţia cu dorinţa de multe ori nu se suprapune, dar... Dacă mă întrebaţi ce intenţionez, aş vrea să fac Leporello, ştiu eu, cam acesta cred că ar fi primul pe care ar trebui să îl fac, dar mi-aş dori să fac Philippe, în Don Carlo.

Şi în principal, toate rolurile de bas importante din repertoriul liric, probabil.

Evident că aş dori să le fac pe toate, doar că, după cum ştiţi, la noi la başi există această mitologie despre vârstă, care este jumătate mitologie, jumătate adevăr şi trebuie să aşteptăm până când ne maturizăm complet.

Vă aflaţi la Berlin, aţi cântat la Cluj, Craiova, aţi cântat în montări clasice şi moderne. V-aş întreba ce montări vă plac, cele clasice sau cele moderne? Probabil că aţi şi văzut multe alte montări.

Prefer oricând montările clasice. Noi aici la Komische Oper nu vedem aşa ceva, pentru că acesta este aliniamentul teatrului. Merg pe montări moderne, cât mai, să spunem, aducătoare de noutăţi. Le prefer pe cele clasice oricând, asta nu înseamnă că trebuie să fie banale, doar să fie clasice.

Când vă aflaţi pe scenă, ce apreciaţi cel mai mult la un partener?

Comunicarea, evident. Comunicarea pe scenă. Apreciez, la un partener, dacă face minimul necesar de a comunica împreună cu mine, dacă suntem parteneri.. şi nu apreciez deloc atunci când se comportă ca şi cum ar fi singur pe scenă, deşi evident, nu e.

Dintre dirijorii cu care aţi colaborat, de la care aţi învăţat cel mai mult?

Cel mai mult am învăţat de la dirijorul nostru permanent - şeful dirijorilor de la Komische Oper de aici, din Berlin, pe care îl cheamă Henrik Nánási.

Când vă aflaţi în faţa unei partituri, ascultaţi şi alte variante? Ce repere vă luaţi?

Bineînţeles, ascult cât mai multe variante, deci cu cât mai multe, cu atât mai bine.

Ca orice cântăreţ la început de carieră probabil că aveţi idoli. Care sunt aceştia?

Ferruccio Furlanetto este primul care îmi vine în minte.

Şi dintre montările pe care le-aţi văzut, cu mari interpreţi,pe care o apreciaţi cel mai mult?

Aş putea să spun că Don Carlo, de la Scala, cu Ferruccio Furlanetto.

Deci acelaşi Ferruccio Furlanetto.

Da, acelaşi, da.

Sunteţi la început de drum, iată vă aflaţi la Opera Comică din Berlin. Pe ce scene vă doriţi să ajungeţi să cântaţi?

Noi cântăreţii de obicei ne dorim să cântăm pe cele mai mari scene, fiind nerealişti. Realişti fiind, evident că mi-aş dori să cânt, la Metropolitan, la Covent Garden sau la Scala... cam acestea ar fi.

Ce hobby-uri are Bogdan Taloş. Cum vă petreceţi timpul liber atunci când nu sunteţi la repetiţii, pe scenă, spectacole?

Timpul liber este un aspect foarte volatil în ceea ce mă priveşte, asta cu certitudine. De aceea nu prea pot să-mi fac un program, adică un hobby din acesta permanent. Am tot felul de uşiţe, escapade, cum doriţi. Cum prind momentul, cum mă duc până în parc de exemplu. Îmi place să joc tenis de masă, îmi place să joc baschet, îmi place să mă joc pe calculator. Cam acestea ar fi.

Un gând pentru ascultătorii Radio România Muzical.

Le doresc să fie şi în viitor cât mai apropiaţi de muzica clasică. Dacă îmi spuneaţi să mă gândesc la un astfel de gând, l-aş fi formulat..., dar în principiu cam asta mi-aş dori eu de la nişte ascultători, de muzică clasică, să nu se lepede de acest ... hobby.