De opt stagiuni, Fabio Luisi conduce Orchestra Simfonică Națională Daneză ca dirijor principal, contractul său fiind prelungit până în anul 2029. Nu miră acest fapt, având în vedere extraordinara colaborare dintre maestrul italian și această orchestră care și-a adăugat în cartea de vizită concerte de o valoare incontestabilă susținute în Europa, Asia și Statele Unite ale Americii, în paralel cu o discografie remarcabilă. Amintesc integrala Simfoniilor de Carl Nielsen, care a primit un premiu Gramophone la categoria "Înregistrarea anului 2023", Concertele pentru vioară, flaut și clarinet semnate de același compozitor, sau un amplu proiect Arnold Schoenberg, ce va cuprinde peste 10 ore de muzică pentru orchestră, din cuprinsul căruia a fost lansat în 2024 un prim album - "Noapte transfigurată".

Dincolo de aceste proiecte, un nou concert va fi susținut la Copenhaga de Orchestra Simfonică Națională Daneză condusă de Fabio Luisi, joi, 20 martie, având în program una dintre lucrările favorite ale dirijorului italian - Poemul simfonic op. 40 "O viață de erou" de Richard Strauss, o amplă pagină autobiografică, eroul fiind chiar compozitorul.

Fabio Luisi păstrează amintiri deosebite legate de această partitură - o înregistrare de referință, glorioasă, a dirijorului Rudolph Kempe la pupitrul Capelei de Stat din Dresda. La rândul său, a avut ocazia să dirijeze aceeași lucrare cu nenumărate orchestre și vorbește despre privilegiul de a o înregistra tot cu Capela de Stat din Dresda, ca succesor al lui Rudolf Kempe. După cum scrie pe site-ul său, a folosit în această înregistrare "finalul preferat al lui Richard Strauss în care este descrisă moartea eroului, un final lent, reconfortant, cu o vioară solo. În mod obișnuit, se interpretează așa-numitul final Zarathustra cu întreaga orchestră, oferind lucrării un supliment de eroism sec (și totuși spectaculos). Strauss însuși nu agrea acest final Zarathustra, definindu-l ca Staatsbegräbnis (funeralii naționale)".

Rămâne de văzut pentru ce final va opta Fabio Luisi în noul său concert de la Copenhaga din 20 martie, care va debuta cu o partitură beethoveniană - Concertul nr. 1 op. 15 în Do major pentru pian și orchestră, avându-l ca solist pe Piotr Anderszewski, un pianist profund, care ne-a fascinat în nenumărate rânduri fie ca interpret al Variațiunilor Diabelli de Beethoven, fie în Partitele de Bach. Am admirat și lectura sa cu totul particulară a Preludiilor și fugilor din caietul al 2-lea al "Clavecinului bine temperat" tot de Bach, albumele Szymanowski, Schumann, Janacek, sau cele înregistrate cu trei ansambluri orchestrale, dirijând de la pian, Concertele de Mozart. Artistul polonez admiră înregistrările lui Sviatoslav Richter, îi iubeşte pe Yehudi Menuhin, Fritz Reiner, Carlos Kleiber şi Eugen Jochum. Nu-i place să locuiască la Londra, însă publicul englez i se pare extraordinar - cultivat, curios şi cald, contrar a ceea ce te poţi aştepta. Locuieşte în Franţa, ţară a măsurii, el considerându-se un excesiv. Viaţa i s-ar părea plictisitoare dacă nu şi-ar asuma riscuri. Nu ascultă alţi pianişti şi este puţin influenţat de aceştia. Este poate o atitudine egoistă, dar declară Piotr Anderszewski, "preferă să cânte fără referinţe".