Cea de-a doua ediţie a Festivalului Internaţional al Orchestrelor Radio - RADIRO se deschide în 20 septembrie 2014 cu Orchestra Radiodifuziunii Finlandeze, "un corp sonor splendid: meticulos ca ansamblu, rafinat din punct de vedere sonor, aproape aristocratic", aşa cum nota publicaţia The Times.

Fondată în 1927 cu doar zece muzicieni, orchestra a crescut de-a lungul deceniilor nu doar ca număr al membrilor, ci şi ca prestigiu la nivel internaţional. Ansamblul va fi condus la Sala Radio de un tânăr dirijor american de mare succes - Josua Weilerstein şi va avea ca solist tot un renumit muzician american - pianistul Jonathan Biss. Şi pentru că ansamblul promovează repertoriul muzicii finlandeze şi al ţărilor din nordul Europei, programul include o lucrare mai puţin cunoscută a compozitorului finlandez Jean Sibelius - Cântecul primăverii, op.16, precum şi un cunoscut opus semnat de compozitorul norvegian Edvard Grieg: Peer Gynt - Suita nr.1. Jonathan Biss va interpreta Concertul nr.4 în Sol major pentru pian şi orchestră de Ludwig van Beethoven, şi pentru că un fir conducător al celei de-a II-a ediţii a Festivalului RADIRO este celebrarea a 150 de ani de la naşterea lui Richard Strauss, programul se încheie cu poemul simfonic Till Eulenspiegel.

Aşadar, doi compozitori şi o orchestră din nordul Europei, doi compozitori germani, la care se adaugă doi muzicieni americani - aceasta va fi reţeta concertului de deschidere al Festivalului RADIRO, un eveniment pe care nu trebuie să-l rataţi.

Am reuşit să intru pentru dumneavoastră în lumea muzicienilor din Orchestra Radiodifuziunii Finlandeze şi vă invit să citiţi un interviu oferit în exclusivitate de Jussi Särkkä, fagotist care activează în cadrul ansamblului de 19 ani:

Publicul din România aşteaptă cu interes să vă asculte pentru prima dată. Cum aţi primit această invitaţie?

Când ni s-a spus că suntem invitaţi pentru prima dată la Bucureşti am fost foarte bucuroşi. Va fi o oportunitate pentru noi şi o vizită cu siguranţă foarte interesantă în frumoasa dumneavoastră capitală. Cu siguranţă, după ce ne vom afla programul, toţi vom fi dornici să aflăm mai multe despre Bucureşti şi despre cele mai interesante lucruri de văzut într-o vizită atât de scurtă.

Orchestra Radiodifuziunii Finlandeze a fost fondată în 1927 pornind de la zece muzicieni. Ne puteţi povesti câteva momente importante din istoria ansamblului?

Aşa cum aţi spus, Orchestra a fost fondată în 1927, la doar un an după înfiinţarea Societăţii Finlandeze de Radiodifuziune. Aşadar, încă de la început s-a considerat foarte important să existe o orchestră care să poată oferi interpretări live, pentru că la vremea respectivă muzica însoţitoare a tuturor programelor difuzate la radio era cântată în direct. După primii ani, numărul muzicienilor a început să crească treptat, iar în anii '60 ansamblul a dobândit dimensiunile unei orchestre mari, având astăzi 99 de muzicieni care abordează repertorii diverse, de la muzica veche la prime audiţii ale unor lucrări de muzică contemporană.

Unul dintre obiectivele ansamblului este promovarea muzicii finlandeze. Cum încercaţi să-l îndepliniţi?

Prin comandarea unor noi lucrări, scrise de compozitorii finlandezi contemporani - în fiecare an prezentăm câteva premiere mondiale - şi, desigur, realizăm înregistrări ale repertoriului finlandez - lucrări simfonice, concerte, muzică de cameră. Muzica finlandeză are un rol foarte important în alcătuirea programelor noastre de stagiune. Îmbogăţim în mod constant arhiva de înregistrări, de fiecare dată când apare un nou material semnificativ pentru orchestră încercăm să îl imprimăm.

Orchestra dumneavoastră pleacă frecvent în turnee. Care este diferenţa dintre a cânta acasă şi "în deplasare"? Care dintre ipostaze vă place mai mult?

Acum că avem o nouă sală de concert în Helsinki şi este minunată, situaţia s-a schimbat. Înainte aveam ocazia să cântăm în săli bune doar când eram în turneu, dar acum avem aceste condiţii şi acasă. Totuşi, ne inspiră şi este foarte important pentru noi să cântăm în faţa publicului din diferite părţi ale lumii pentru a le prezenta realizările Finlandei din punct de vedere muzical şi, de asemenea, pentru a promova muzica orchestrală a ţării noastre. Dar cântăm desigur şi foarte mult repertoriu internaţional.

Iar despre dumneavoastră? Când v-aţi început cariera şi cum aţi devenit membru al Orchestrei Radiodifuziunii Finlandeze?

Mi-am început cariera de muzician în orchestră destul de tânăr, aveam 21 de ani când am obţinut un prim post, într-un mic oraş din Finlanda. Un an mai târziu am fost angajat la Orchestra Filarmonicii din Helsinki şi apoi, după ce am cântat un an şi în Opera Naţională Finlandeză, am obţinut postul curent de la Orchestra Radio în 1995. Aşadar sunt aici de 19 ani şi sunt extrem de fericit să fiu membru al ansamblului pe care îl consider cel mai bun din Finlanda. Am norocul să interpretez programe foarte variate, de la muzica veche la lucrări abia scrise şi acest lucru mă face foarte fericit.

Mai aveţi timp să cântaţi solo sau în ansambluri camerale?

Da, muzica de cameră este foarte populară la noi în orchestră. Avem o serie de recitaluri camerale de-a lungul stagiunii şi există de asemenea aşa-numitele «Nopţi de muzică de cameră», ce au loc după concertele simfonice. O mare parte a publicului rămâne să asculte după concertul simfonic un program cameral relaţionat cu ceea ce s-a cântat mai înainte. Iar cu privire la persoana mea, cânt de asemenea solo, precum şi în alte orchestre de cameră. Sunt interesat de toate stilurile muzicale şi sunt cu atât mai fericit când pot cânta pe diferite scene cu diferite ansambluri. De asemenea, predau la Universitatea de Muzică din Helsinki - Academia Sibelius.

Întorcându-ne la Orchestra Radio Finlandeză, de anul trecut îl aveţi la dirijor şef pe Hannu Lintu. Ce aţi avut de învăţat de la el până acum?

Hannu Lintu este un muzician care te inspiră, un artist foarte pasional, care doreşte o îmbogăţire permanentă a capacităţilor orchestrei. De-a lungul timpului am avut norocul să avem dirijori şefi de primă mână şi iată că acest noroc a continuat prin venirea minunatului Hannu Lintu. Colaborarea noastră a început şi se desfăşoară până acum cu multă energie şi entuziasm.

La Bucureşti veţi cânta sub bagheta tânărului dirijor Joshua Weilerstein, cu care aţi colaborat anterior. Ce ne puteţi spune despre acest muzician?

Joshua este de asemenea foarte plăcut aici în Helsinki, a fost deja invitat să dirijeze de câteva ori. Este un adevărat gentleman şi pentru noi e o plăcere să lucrăm cu el. Personalitatea sa este foarte diferită de cea a dirijorului nostru şef şi este şi de aceea foarte interesant a colabora cu el, precum şi cu alţi artişti.

Joshua Weilerstein a declarat pentru postul nostru de radio, într-un interviu realizat de asemenea cu ocazia Festivalului RADIRO, că orchestra dumneavoastră are un sunet unic pentru că 95% din muzicieni sunt finlandezi, pentru că vă cunoaşteţi foarte bine şi aţi cântat mult împreună. El crede că identitatea naţională este baza Orchestrei Radio Finlandeze. Ce părere aveţi?

Da, cred că mai mult sau mai puţin este adevărat. Acum însă începem să avem din ce în ce mai mulţi muzicieni străini, cred că procentul actual de muzicieni finlandezi în orchestră este de aproximativ 85-88%. Acesta este un lucru foarte bun, pentru că avem colegi minunaţi din întreaga lume, care aduc noi influenţe culturale. Şi cred că în combinaţie cu tradiţia noastră finlandeză, rezultatul este unul foarte bun. Păstrăm tradiţia şi primim în acelaşi timp noi influenţe de la colegii care ni s-au alăturat în ultimii ani.

Cum trebuie să fie un dirijor bun, din perspectiva unui membru al orchestrei?

Pentru că dirijorul nu produce sunete, cel mai important este să-i facă pe ceilalţi să dea tot ce au mai bun şi să fie relaxaţi în timp ce cântă. Cred că atitudinea din punct de vedere psihologic este foarte importantă, de asemenea un mod eficient de a repeta programul. Trebuie să păstreze moralul sus şi să fie conştient de ceea ce vrea de la muzică, să ştie ce face. Aceasta este combinaţia pe care o consider ideală în viziunea orchestrei.

În programul concertului de la Bucureşti aţi inclus şi un opus puţin cunoscut din creaţia lui Sibelius - Cântec de primăvară. Ce ne puteţi spune despre această lucrare?

Sibelius este foarte cunoscut la nivel internaţional pentru marile Simfonii şi pentru Concertul său pentru vioară, dar a scris de asemenea muzici fermecătoare pentru diferite ocazii, care merită cu siguranţă să fie interpretate. Aceasta este o lucrare de mici dimensiuni, dar pune în valoare foarte bine personalitatea componistică a lui Sibelius.

Pentru noi, Sibelius este cu siguranţă cel mai cunoscut compozitor finlandez. Ce reprezintă însă Sibelius pentru dumneavoastră?

Desigur că este cea mai mare personalitate a componisticii finlandeze din toate timpurile. A reuşit să includă în muzica sa esenţialul din natură, dar şi din natura umană finlandeză. Cred că muzica lui nu se deschide foarte uşor publicului internaţional, dar atunci când asta se întâmplă, poate oferi ceva într-adevăr special, unic, prin culorile şi atmosfera finlandeze, scandinave şi poate de asemenea revela sentimente proprii naturii noastre umane.

Orchestra Radiodifuziunii Finlandeze are un catalog impresionant de înregistrări. Ce repertorii imprimaţi cu cea mai mare plăcere?

Aceasta este o întrebare dificilă, pentru că eu sunt foarte curios în privinţa tuturor stilurilor muzicale. Uneori este foarte interesant să înregistrăm muzică finlandeză contemporană, alteori este minunat să înregistrăm de exemplu muzica lui Mahler sau muzica lui Sibelius, repertoriul nostru tradiţional. Ştiţi, nu-l poţi alege pe unul dintre copiii tăi, dacă ţi se cere. Aşa că orice repertoriu este important şi interesant pentru mine.

Aţi da acelaşi răspuns şi la o întrebare legată de compozitori?

Da, dacă mă întrebaţi într-o zi care este cel mai important aş da un nume, iar ziua următoare aş spune altul. Depinde de starea de spirit, dar în general aş spune că - desigur, în afară de repertoriul muzicii lui Sibelius - iubesc muzica orchestrală franceză. De asemenea, apreciez o mare parte din tradiţia muzicii ruse pentru orchestră, care este plină de emoţie, îmi place Stravinski, de exemplu, dar îmi place şi clasicismul vienez. E foarte greu de zis.

Cât de aglomerat este programul dumneavoastră de repetiţii cu orchestra?

De obicei avem unul sau două concerte pe săptămână, câteodată miercurea şi joia, alteori vinerea. În primul caz, e posibil ca la finalul săptămânii să avem o sesiune de înregistrări sau încă un concert. Aşadar prezentăm săptămânal unul sau două programe diferite. În general avem foarte multe de făcut, şi în particular, la începutul stagiunii care urmează avem de interpretat lucrări orchestrale ample, care implică toate partidele de suflători şi de asemenea toţi percuţioniştii. Apoi, spre sfârşitul anului avem de pregătit şi programe cu lucrări din perioada clasicismului vienez, dar şi muzică barocă.

Un program într-adevăr plin, ceea ce mă face să vă întreb dacă aveţi timp să mergeţi şi la alte concerte. Iar dacă da, puteţi să vă relaxaţi şi să vă bucuraţi de muzică sau vă gândiţi mereu la cum aţi cânta dumneavoastră un pasaj sau altul?

Evident, mă bucur de fiecare dată când ascult muzică. De obicei nu mă gândesc la partea profesională, doar mă las cuprins de sonorităţi, în acelaşi mod ca un ascultător obişnuit. Oamenii afirmă destul de des că nu înţeleg muzica şi eu le răspund că de fapt nici eu, că nu este necesar să o înţelegi, ci doar să laşi muzica să-ţi cuprindă trupul şi sufletul, să te bucuri de ea în felul tău. Aşa procedez şi eu.