Nicolas Dautricourt este protagonistul "Proiectului Enescu", un concert desfăşurat sâmbătă, 25 septembrie 2021, la Ateneul Român.

Domnule Nicolas Dautricourt, de unde provine admiraţia şi chiar dragostea dumneavoastrăpentru muzica românească şi, mai ales, pentru muzica lui Georege Enescu?

Este o muzică pe care am descoperit-o acum câţiva ani, poate acum vreo 10 ani, atunci când am cântat pentru prima dată Sonata a-3-a "În caracter popular românesc" de George Enescu. La început mi-a fost puţin greu să înţeleg poziţiile şi digitaţia pentru că în această lucrare predomină spontaneitatea, improvizaţia, şi în acelaşi timp sunt foarte multe detalii notate acolo pe partitură care pentru un interpret pot să fie derutante la început. Dar când reuşim să pătrundem sensul lucrării, descoperim că este o capodoperă, şi eu cel puţin m-am îndrăgostit total de această lucrare. Apoi mi-am dorit să descopăr şi opera Oedip, simfoniile şi bineînţeles toate celelalte piese cu pian. Revelaţia a fost acum 5 ani când am ascultat pentru prima dată Octuorul de George Enescu. Mi-a plăcut enorm şi atunci m-am gândit să creez un proiect muzical care să aibă ca element central această lucrare.

"Proiectul Enescu" este titlul concertului dumneavoastrăde sâmbătă de la Ateneul Român, ceea ce mă duce cu gândul că aveţi deja mai multe concerte legate de muzica lui George Enescu. Cum s-a născut această idee?

Am descoperit de fapt această lucare, Octuorul de George Enescu în septembrie 2015, când l-am ascultat într-un festival la Sevilla, în Spania; mi-a plăcut foarte mult, m-am îndrăgostit pur şi simplu de Octuor şi atunci mi-a venit ideea unui proiect. Prima dată l-am interpretat împreună cu Cvartetul Capriccio şi alţi muzicieni care pe urmă s-au schimbat, în funcţie de circumstanțe, în mai multe festivaluri din Franţa. L-am cântat cred de vreo 20 de ori, chiar l-am şi înregistrat în acest an, în luna mai. O să scoatem şi un disc cu Octuorul în septembrie anul viitor, după care vor urma mai multe concerte după aceeaşi idee: Octuorul de Enescu şi alte lucrări grupate în jurul lui. Am fost deja invitaţi să susţinem primul concert după apariţia discului, la Filarmonica din Paris şi apoi în alte festivaluri, în Rusia, chiar şi în România, nu numai la Bucureşti, ci şi în alte oraşe.

Aveţi în palmaresul dumneavoastră un premiu foarte interesant, premiul "Georges Enesco de la SACEM". Care este istoria acestui premiu? Ce reprezintă el?

SACEM este Societatea Autorilor, Compozitorilor şi Editorilor de Muzică Francezi, un organism care se ocupă şi cu drepturile de autor şi ei decernează anual un număr de premii. Acest premiu "George Enescu" recompensează un violonist foarte merituos, iar eu am avut şansa în 2008 de a primi acest premiu. Nu trebuie să participi la un concurs ca să-l obţii, cum ar fi Concursul "George Enescu" de la Bucureşti, este mai mult o distincţie acordată pentru activitatea deosebită concertistică. Este o distincţie onorifică şi cred că SACEM a decis să o denumească "George Enescu" în semn de apreciere pentru legătura pe care a avut-o acest muzician cu Franţa.

Sunteţi violonist, dar am remarcat că sunteţi şi compozitor, aţi semnat aranjamentele pentru câteva lucrări din programul dumneavoastră. Aţi compus şi lucrări originale?

Nu sunt chiar compozitor. Dacă mă gândesc bine, nu sunt deloc compozitor. Fac într-adevăr multe aranjamente, mă amuză să mă joc cu materialul muzical, compun într-adevar mici lucrări. Îmi amintesc, în timpul cât am fost obligaţi să stăm acasă anul trecut în pandemie, am compus o lucrare care apoi a fost prezentată şi la televiziune, şi la radio, a apărut chiar şi pe un disc. Îmi place foarte mult să improvizez, să fac aranjamente muzicale, mai ales aranjamente pentru coarde, în special când o fac pentru interpreţi pe care îi cunosc şi pe care îi iubesc. Pot să fie legate de muzica clasică, dar şi de jazz. Am făcut multe aranjamente de piese de jazz pentru ansambluri de coarde pe care le-am cântat adesea la bis, dar nu pot să spun despre mine că sunt un compozitor adevărat care să-şi fi creat un limbaj propriu, nu... sunt doar un "bricoleur" de muzică.

În programul concertului dumneavoastră a fost inclusă şi lucrarea unui compozitor român, George Ioan Păiş, care a obţinut şi un premiu de compoziţie. Care este conexiunea dintre muzica sa şi a celorlalțicompozitori din program, care de fapt sunt contemporani cu George Enescu?

În realitate, mie îmi place foarte mult, ca interpret, să includ în programele concertelor mele, lucrări din muzica actuală, contemporană. În acest caz, ideea mi-a venit tocmai de la faptul că în prima parte cântăm lucrări legate cumva de viaţa lui Enescu, de exemplu Massenet, Ravel, Fauré, aceştia au fost sau prieteni cu Enescu, sau parteneri de scenă, sau i-au fost profesori, şi deci, după ce ascultăm doar muzică legată de viaţa lui Enescu, m-am gândit că ar fi interesant să organizez, împreună cu Institutul francez din Bucureşti, un concurs, mai mult o selecţie a unor lucrări de tineri compozitori români, scrise ca omagiu adus lui George Enescu şi, în special, să fie un omagiu adus Octuorului de Enescu, această creaţie preferată a mea. Faptul că am inclus în programul concertului şi o lucrare de un tânăr compozitor român care dureaza în jur de 7 minute, s-a născut din ideea de a prezenta publicului şi creaţia contemporană românească. Desigur noi, cu acest premiu acordat unui tânăr, nu vrem deloc să concurăm cu secţiunea de compoziţie a Concursului "George Enescu", este doar o manieră de a saluta creaţia românească tânără şi de a promova în acelaşi timp muzica contemporană.

La concert veţi cânta pe minunata dumneavoastrăvioară Stradivarius?

Bineînţeles, absolut. Este o vioară foarte frumoasă care mi-a fost împrumutată de un domn cu totul special de la Asociaţia viticultorilor francezi, Domnul Bernard Magré, el este şi proprietarul Castelului Pape-Clément. Vioara mea este un Stradivarius de la 1713 care poartă chiar numele "Chateau Pape-Clément" şi domnul Magré, împreună cu asociaţia culturală de pe lângă Castelul Pape-Clément, sunt sponsori principali alături de Institutul Francez din România, ai premiului pe care l-am creat pentru tinerii compozitori români. Este şi aceasta, o modalitate de a întări legăturile culturale dintre Franţa şi România, dar toate acestea nu ar fi fost posibile fără existenţa Festivalului Internaţional "George Enescu" şi fără concursul domnului Mihai Constantinescu, directorul executiv al Festivalului, pe care îl salut acum călduros şi pentru care am o mare recunoştinţă că ne-a spijinit în toate acestea.