Am urmărit, recent, pe internet, un masterclass în care, încurajând un tânăr vizibil emoţionat de prezenţa dvs. şi a audienţei, spuneaţi că un cântăreţ, un muzician ar trebui să cânte ...nu publicului ci PENTRU public. Care este diferenţa?

Este semnificativă! Asta încerc să spun mai tinerilor mei colegi: dacă te urci pe scenă, trebuie să convingi oamenii cu ceea ce cânţi. Dacă te uiţi la ei şi ai nevoie de un fel de ... aprobare, atunci poţi să devii puţin neliniştit. Eu încerc să le spun tuturor că ceea ce facem noi pe scenă este să cântăm ce este în mintea şi în sufletul nostru fiindcă încercăm să recreem o opera de artă. Nu suntem acolo pentru aprobare ci pentru a oferi, cu înţelegerea noastră, ceea ce a fost creat deja. Energia dintr-o sala de concert vine din partea publicului către scenă şi nu invers. Este o diferenţa subtilă dar semnificativă, ce încurajează cântăreţul să rămână concentrat doar în ceea ce face.

Nu poţi convinge publicul, când cânţi. Poţi doar să fii TU convins de ceea ce cânţi. Nu pot să mă simt responsabil de modul cu receptează cineva din public "Ruckert lieder" de Gustav Mahler. Pot doar să fiu convins că EU am înţeles acele lieduri şi le cânt, le fac auzite. Asta încerc să le spun colegilor mei mai tineri: să se concentreze mai mult pe ceea ce fac ei decât pe cum va reacţiona publicul.

Vă cunosc bine înregistrările, inclusiv pe cele cu liedurile lui Mahler, le-am ascultat de-a lungul anilor, remarcând între dvs. şi creaţia marelui compozitor o legătură, cu adevărat, foarte puternică. Ce aţi găsit atât de semnificativ în "universul" Mahler încât să va doriţi să va reîntoarceţi mereu, să cântaţi constant muzica lui?

Este o întrebare minunată. Şi eu mi-am pus-o de multe ori... Pur şi simplu îmi place cum "sună" muzica lui Cu toţii avem o anumită muzică ce răspunde imaginaţiei noastre, sufletului, minţii fiecăruia dintre noi. Muzica lui Mahler mie mi-a provocat, mi-a "implicat" mereu imaginaţia: ce este cu ea, ce înseamnă, ce vrea să "îmi spună"... Pe măsură ce am ascultat mai mult ce a scris, muzică simfonică sau vocală, am fost din ce în ce mai impresionat, motivat, inspirat de aşteptările sale, dorinţa sa şi de abilităţile sale de a afla cine suntem, ca fiinţe umane, care este universul emoţiilor noastre, ce gândim despre ele... Toate acestea într-un limbaj pe care îl numim muzică! Profund inspiraţional!

Cât despre lieduri, în ele este o creativitate incredibilă, în limbajul muzical prin care spune o poveste despre ceea ce, simbolic dacă vreţi, încearcă să "spună" un poem. Eu găsesc asta uimitor. Şi pentru că este atât de"metaforic", de bogat în semnificaţii apropo de ceea ce acea poveste, acel poem descrie, studiul liedurilor, reîntoarcerea la ele, de-a lungul anilor, este pentru mine o mare bucurie. De fiecare dată am ceva nou de descoperit, un alt mod de gândire şi nu pot decât să fiu inspirat de ele.

Aveţi - recunoscut unanim - un talent special pentru lied, această muzică plină de intimitate. De unde vine acest... dar?

Mă bucur să aud asta. M-am întrebat şi eu, deseori. . Cred că vine dintr-o curiozitate fundamentală de tipul: "De ce fac oamenii ceea ce fac?" Iar la anii mei, după această experienţă, am câteva sclipiri în ochi, o anumită tristeţe în inima mea pentru că generaţiile trec, contextele se schimbă, faptele la fel...chiar şi moralitatea. Dar oamenii, nu!

Cine suntem noi, că fiinţe umane, necesită un studiu aprofundat, la fiecare generaţie. Ceea ce eu cred că este periculos astăzi este că avem tendinţa să credem că suntem unici, că tot ce se întâmplă azi nu s-a mai întâmplat niciodată...Cred că este o idee periculoasă. Şi mai cred că interpreţii, artiştii, oamenii, ar trebui să fie profund inspiraţi de motivaţia de a află cine suntem, cu adevărat.

Cât despre Gustav Mahler, el a fost un geniu al explorării tinereţii, al trăirilor care înseamnă abandonul iubirii, euforia, agresiunea, repercusiunile adânci pe care le lasă deciziile spontane pe care tinerii le iau fără a ţine seama de consecinţe...

Apoi, victimizarea...soarta, destinul care un joacă un rol important în literatură germană.

Aceste întrebări, despre cine suntem noi, ca fiinţe umane, m-au îndreptat către formele intime ale liedului. Cred că mai mulţi cântăreţi ar trebui să se îndrepte către repertoriul de lied, să fie mai "conectaţi" la el chiar mai mult decât la repertoriul de operă care este şi el, o extindere a acestor mari întrebări.

Revenim la muzica lui Gustav Mahler. Nu vă întreb dacă aveţi preferinţe în ceea ce priveşte liedurile lui dar... simfoniile? Va impresionează în mod particular una sau mai multe dintre ele?

Nu mă puneţi să aleg! Aş putea spune: "Prima simfonie este o lucrare uimitoare" sau "A patra este grozavă"... a scris a 5 a simfonie în timp atât de scurt, a 6 a este cea mai personală, a 7 a simfonie este un fel de strigăt al conştiinţei despre dezastrele din centrul Europei, a 9 a este o monumentală explorare a eliberării timpului şi spaţiului... Nu ştiu cum să va răspund la această întrebare...

Am auzit deseori: "Ce muzică, ce înregistrări aţi lua pe o insula pustie?" N-aş lua nici una! Aş sta, pur şi simplu, în tăcere, încercând să îmi amintesc de fiecare dintre ele!

Unul dintre concerte dvs viitoare va fi dedicat unui foarte drag maestu şi prieten, Leonard Bernstein. Un concert în ianuarie 2018 "To Lenny with love". Aţi cântat Mahler, dirijat de Bernstein. Un tânăr bariton, un maestru al baghetei şi muzica lui Mahler. Cum este, acum, amintirea acelor momente?

A fost ceva extraordinar! O mare onoare şi ţin minte, chiar mă întrebam ce a găsit marele Leonard Bernstein la mine, cum a văzut el potenţial într-un atât de tânăr bariton. A crezut în mine mai mult chiar decât o făceam eu însumi. Pentru asta îi voi fi recunoscător veşnic.

A fi lângă el, a face muzică împreună cu Leonard Bernstein a fost de-a dreptul incredibil, cunoştinţele lui abilităţile muzicale, uriaşa experienţă pe care o avea şi pe care le vedeam în repetiţii, totul era fascinant. Era plin de curiozitate, un cercetător, un căutător, mereu nemulţumit de

sine... Apoi a venit concertul... toate căutările, încercările, studiul, au fost uitate şi a rămas doar acel moment şi acea creaţie muzicală.

Daniel Barenboim spunea odată: "TOTUL este pentru ACEL moment!" M-am gândit deseori la asta... Iar pentru un tânăr ca mine, care nu ştia cum va fi cariera lui viitoare, a invăţa toate acestea de la un maestru ca Leonard Bernstein a fost, nici mai mult nici mai puţin, un dar al Universului. Vă spun cu toată sinceritatea! Când ai o şansă că asta nu poţi decât să fii recunoscător toată viaţă!

Cât despre concertul care îi va fi dedicat, încă nu am stabilit programul, am să cant câteva dintre liedurile sale şi ne vom afla, o seară, în "universul"Leonard Bernstein.

Ce pregătiţi pentru perioada următoare şi ce va doriţi să se întâmple în viitor, în plan muzical?

Aş vrea să rămân în viaţă... să fiu sănătos şi să nu îmbătrânesc! Sunt un om ca toţi oamenii! Dar ca artist, devin pe măsură ce trece timpul mai recunoscător că pot să fac ceea ce fac. Curiozitatea mea muzicală este extrem de vie şi sănătoasă, întotdeauna am fost preocupat să nu mă opresc doar asupra unui singur lucru...mă voi implică în continuare în proiectele mele de lieduri, în proiectele americane, turneele, voi oferi masterclasses pentru a găsi împreună cu tinerii răspunsuri despre civilizaţia noastră, prin ceea ce au scris compozitorii, prin muzică.

Sunt implicat şi într-un proiect radiofonic, pe care l-am propus şi în care încerc să spun tuturor cum liedul poate fi o "oglindă" a lumii-şi voi traduce şi în limba germană. Sunt foarte legat de scenă, anul viitor voi avea două premiere, una la Toronto şi una la Houston...Apoi unul dintre rolurile pe care le am în minte şi în inima este Falstaff de Verdi, îmi place acest personaj...aşa că voi avea o mulţime de provocări.

Cu siguranţă am să predau mai mult, am fost invitat să dirijez câteva orchestre dar asta implică un alt tip de studiu.... Viitorul este deschis, trebuie doar să fii concentrat şi să fii... sănătos. Pentru un artist, mai ales pentru un cântăreţ, a fi sănătos - fizic, vocal, mental- înseamnă totul!

Maestre Thomas Hampson, va mulţumesc, sper să aveţi o seară minunată la Bucureşti şi mai sper că într-o zi să va aud cântând liedurile lui George Enescu!

Nu le ştiu ...poate îmi trimiteţi nişte titluri, am să caut câteva înregistrări pe internet...

Sunt în limba franceză şi... cred că sunt scrise şi pentru un muzician ca dumneavoastră...

Am să mă uit, am să caut chiar astăzi! Mulţumesc foarte mult. Să ştiţi că n-am fost niciodată la Bucureşti, în România foarte puţin...

Concertul dumneavoastră va avea loc la Sala Palatului dar poate va faceţi timp să vizitaţi şi Ateneul Român, cea mai frumoasă sala de concert din România. Acolo este încă, pentru noi, simbolic vorbind, o parte din muzica lui, din artă lui, din el însuşi... George Enescu.

Am să mă duc să văd Ateneul. Promit! Mulţumesc foarte mult... Ştiţi că n-am fost niciodată la Bucureşti.