Compozitor de muzică contemporană îndrăgostit de arta actuală dar şi de trecut, venit din Teheran, cu studii continuate la Paris şi la Montreal, Kiya Tabassian explorează teritorii artistice variate. Păstrează legătura cu rădăcinile sale culturale şi prin instrumentul la care cântă: setar - un instrument de origine iraniană, care avea pe vremuri trei corzi pe al său "gât" lung dar căruia, în timp, i-a mai fost adăugată o a patra... Mi-a povestit că acest instrument apare pe diferite statuete găsite pe teritoriul Iranului, mărturii ce datează chiar de aproape trei milenii şi jumătate... Tradiţia muzicală a acelor locuri a păstrat utilizarea setar-ului de-a lungul veacurilor până în epoca modernă... Alături de ansamblul "Constantinopole", cu al său spectacolul sonor dar şi vizual al unor instrumente muzicale din zone atât de diferite, suntem invitaţi la drum...

Este un proiect care presupune o întâlnire muzicală între două formaţii - una din Grecia şi una din Canada - ai căror muzicieni lucrează însă de foarte mult timp împreună - de aproape două decenii. A fost ideea originală a prietenului şi colegului meu Kyriakos Kalaitzidis, conducătorul ansamblului "En Chordais" dar a fost şi acea idee care m-a preocupat în ultimii 20 de ani: a investiga, a cerceta, a valorifica interesul asupra muzicilor care erau practicate de-a lungul "drumului mătăsii", cu referire nu numai la muzici distincte ci şi în privinţa relaţiilor şi schimburilor care au avut loc mereu între aceste tradiţii muzicale. Ne-am gândit să montăm acest proiect împreună chiar dacă deobicei formaţiile noastre îşi îndreaptă atenţia asupra unui repertoriu diferit, preluând tradiţii muzicale diferite dar de această dată ne-am decis să abordăm o viziune mai...creativă. Este un proiect ce are la bază lucrări noi, în principal compoziţii ale domnului Kalaitzidis - care s-a inspirat din acele muzici care ar fi putut fi auzite pe vechiul "drum al mătăsii", pe traseul lui Marco Polo - la care se adaugăşi câteva dintre piesele mele.

Este încercarea noastră de a creea un tablou imaginar al drumului acestui mare călător care a traversat asemenea culturi sau ţări, un tablou sonor, muzical a ceea ce ar fi putut trece cu şapte secole în urmă prin mintea unuia dintre însoţitorii lui Marco Polo!

Propuneţi aşadar o călătorie muzicală imagainară prin timp, spre vremuri trecute dar şi printr-un spaţiu geografic, spre Orient... Aduceţi pe scenă şi instrumente muzicale tradiţionale care să evoce în mod direct aceste aspecte?

Da, sunt instrumente care reprezintă aceste culturi muzicale. Puteţi vedea pe scenă un flaut drept la care cânta un veneţian, apoi pot fi auzite instrumente care sunt cu adevărat tipice pentru mai toate muzicile orientale dar şi celor mediteraneene (aşa cum sunt, de exemplu: oud, vioara, qanun), apoi pot fi văzute instrumente care vin Persia (setar, tumbak), pot fi auzite instrumente dar şi cântul specific din Mongolia, un instrument caracteristic Chinei... Sunt multe instrumente muzicale diferite, care poartă o încărcătură istorică a acestor tradiţii muzicale. La aceste instrumente veţi putea ascuta şi vedea veritabili maeştri care evocă - în egală măsură - un voiaj istoric prin timp dar şi o apropiere "creativă", o viziune foarte actuală şi evident virtuoză, căci toţi aceşti muzicieni sunt "de cel mai înalt calibru"! Cred că acest proiect merită urmărit cu multă atenţie tocmai pentru că priveşte spre trecut, se inspiră de acolo pentru a defini prezentul nostru şi, într-un anme fel, chiar poate sugera perspective ale viitorului. Ne inspirăm dintr-o istorie muzicală a cărei tradiţie nu mai există în cultura actuală realizând propuneri ce se doresc foarte ancorate în contemporaneitate; reunind pe aceeaşi scenă aceşti muzicieni din diferite culturi încercăm nu numai să îi aducem în prim plan pe fiecare în parte ci şi să ne adunăm puterile pentru a construi, pentru a realiza ceva original împreună. Acesta se vrea cu adevărata mesajul acestui concert.

Deci nu un "puzzle" de secvenţe venite din zone culturale diferite ci mai degrabă un "caleidoscop" în care se întrepătrund, se îmbină asemenea aspecte variate într-un peisaj nou...

Da, exact... Dar fără ca vreunul să îşi piardă identitatea - fiecare îşi păstrează identitatea sa culturală, muzicală.(De exemplu ceea ce se va auzi de la interpreta care cântă la pipa chineză nu va suna ca şi cum ar fi vorba despre un setar persan, ci ca o sonoritate specifică pipei chineze! Dar modul în care piesele sunt construite sugerează ideea unei creaţii colective.

Au existat "modele" care v-au inspirat pentr-un asemenea proiect artistic?

De fapt, este un demers pe care îl urmăm de aproape două decenii... Pentru mine, pentru proiectele de care mă ocup - căci sunt directorul artistic al ansamblului Constantinopole şi am realizat împreună în jur de 40 de proiecte diferite de-a lungul acestei perioade - un rol important îl are în mare măsură viaţa mea cotidiană (şi cea personală), care mi-a oferit un ghidaj în acest sens. Eu trăiesc într-o societate foarte cosmopolitană (pentru a fi mai clar eu locuiesc în Montreal, am crescut aici) şi trăiesc întâlnind în fiecare zi oameni cu credinţe diferite, cu tradiţii diferite, care vin din ţări diferite, oameni care încearcă să coabiteze în acelaşi oraş, aceeaşi viaţă, acelaşi teritoriu... Este ceva care se reflectă şi în muzica noastră. Pe de altă parte, am fost mereu interesat de trecut, de arta epocilor trecute, acordând o mare grijă pentru detalii în arhitectura, în muzica, în literatura trecutului dar - în egală măsură - sunt pasionat de arta contemporană, de muzica actuală - sunt eu însumi compozitor al unor lucrări pentru ansambluri sau orchestră ilustrând o estetică foarte contemporană... Dar îmi place foarte mult să găsesc surse de inspiraţie din trecut... Este un fel de căutare a originilor noastre, ceea ce ne ajută să înţelegem mai bine cine suntem, pentru a ne găsi mai bine drumul spre viitor. In privinţa muzicii, atunci când abordez aspectele trecutului nu pot interpretez muzica epocii respective ca şi cum m-aş afla într-un muzeu consacrat ei: pentru mine, MUZICA TRĂIEŞTE... Acum câţiva ani am avut un proiect cu muzica secolului XIV: nu pot să uit că cei care interpretau această muzică o trăiau atunci şi acest lucru trebuie să îl simtă şi cei pentru care eu o cânt acum... Altfel, este o nedreptate faţă de muzică...

Care este rolul acordat corului Anton Pann în acest proiect?

Este un cor de cameră de a cărui colaborare ne-am mai bucurat şi cu nişte ani în urmă; de implicarea sonoră în acest concert s-a ocupat mai mult domnul Kalaitzidis, căci este vorba despre momente de muzică bizantină prin care se doreşte marcarea importanţei pe care a avut-o acest tip de cultură muzicală în perioada călătoriilor lui Marco Polo, a oferite o culoare specifică acestei muzici de origine sacră dar cu atât de multe influenţele evidente între diferitele tradiţii.