Am avut deja un concert în Germania cu acest proiect live în care - împreună cu Anoushka Shankar - aducem laolaltă muzica clasică a zonei europene cu muzica clasică specifică Indiei. Este vorba despre două limbaje diferite în acest univers al muzicii clasice, despre vechea tradiţie muzicală din India, cea ilustrată de muzica interpretată la sitar şi vechea tradiţie a muzicii europene... Sunt de fapt aranjamente ale muzicii indiene realizate pentru orchestra noastră.

Proiectul presupune în permanenţă această împletire a sonorităţilor sitarului cu cele ale ansamblului sau aveţi şi momente în care orchestra cântă singură acest tip de aranjamente?

Avem şi două piese în care nu avem solişi: nu veţi auzi nici sitarul şi nici hang, acea percuţie specială dar muzica este şi în acest caz inspirată tot de tradiţia indiană. Aşadar se aude muzică indiană cu o orchestră apuseană! Este nostim, sună bine!

Cum vă simţiti cântând în acest limbaj muzical?

Într-un anume fel este ca şi muzica noastră, este foarte precisă ca ritm, dar şi ca intonaţie chiar dacă au acele "ghirlande", acele ornamente specifice care sunt foarte riguroase şi nu pot fi tratate ca nişte improvizaţii. Am primit aceste muzici, le-am pregătit aşa cum am crezut noi iar Anoushka Shankar a venit şi ne-a corectat în diferite locuri: aici nu este bine, acolo este greşit, dincolo trebuie cântat un alt sunet. Când asculţi această muzică îţi pare liberă, plină de idei ce par spontane dar, în realitate ea este foarte clasică, strictă în concepţia stilului indian. Această manieră trebuie reliefată şi în piesele în care noi cântăm singuri, fără solişti - trebuie să gândim la fel cum am interpreta Mozart sau Beethoven. Este o altă armonie, o altă desfăşurare ritmică dar este evident un stil clasic - stilul clasic indian.

Cum s-a adaptat ansamblul dumneavoastră la această experienţă, a existat disponibilitatea pentru acest alt limbaj muzical?

Ne-am simţit foarte bine, am fost cu adevărat încântaţi cu prilejul concertului pe care l-am avut în august în Germania căci Anoushka Shankar are un nivel profesional foarte înalt care realmente te inspiră! Este ceva foarte important cu atât mai mult cu cât în acest caz nu se poate vorbi de fapt despre crossover (în sensul obişnuit al termenului), nu se pune problema trecerii spre un alt gen (rock, pop sau muzică uşoară) ci de o trecere dincolo de graniţele unui alt tip de tradiţie muzicală, - una veche, clasică - urmând să ne adune astfel împreună.

Care este secretul prin care aţi reuşit să aduceţi în rezonanţă spiritul atât de riguros al acestui ansamblu cu universul cultural aşa de diferit al acestui program?

Secretul îl reprezintă aranjamentele: când acestea sunt bine făcute atunci lucrurile merg mult mai uşor. Este adevărat că trebuie să fim foarte atenţi şi la raportul sonorităţilor căci - ca volum sonor - orchestra poate fi adesea prea puternică dar suntem ajutaţi şi de faptul că se foloseşte amplificarea prin sistem electric pentru cele două instrumente tradiţionale - sitar şi percuţia aceasta specifică, hang. Aranjamentele pentru orchestra de coarde au fost realizate de către mai multe persoane, printre care şi Manu Delago - cel care este şi interpretul la hang - drums. Este o scriitură foarte convenabilă pentru noi. Poţi avea parte de aranjamente bune sau proaste dar noi am avut norocul de unele bune, ceea ce ne ajută la realizarea unităţii discursului nostru împreună!

Se vorbeşte adesea despre folosirea unei intonaţii deosebite în muzica indiană (şi cu utilizarea de microintervale, cu un rafinament al intonaţiei care poate să pară de multe diferit faţă de ceea ce ne-a obişnuit tradiţia muzicii culte europene)...

Da, dar nouă nu ni se solicită acest tip de intonaţie cu microintervale; ceea ce facem noi este acel glissando specific (o alunecare de la un sunet la altul) dar doar atât. Noi rămânem la intonaţia noastră obişnuită, cea pe care o practicăm în mod normal. Şi am impresia că şi Anoushka - la rândul ei - cântă în general în aceeaşi manieră a intonaţiei de tip apusean. Pentru mine, nu intonaţia este esenţialul ci elementul ritmic şi aspectul armonic care definesc stilul acestei muzici indiene iar chestiunea referitoare la intonaţie (cea de care aminteaţi) ţine şi de vibrato-ul pe care îl folosim noi şi astfel sunetul pare puţin diferit...

Ştim că Orchestra de cameră din Zurich nu este alcătuită doar din elveţieni dar a devenit familiară multora comparaţia preciziei dumneavoastră cu cea a ceasurilor elveţiene!!! (Există foarte multe excelente înregistrări discografice pe care le-aţi realizat cu pagini din repertoriul clasic, din cel baroc care au argumentat asemenea comparaţii...) Cum v-aţi acomodat la acea manieră de dezvoltare ritmică aparte, caracteristică evoluţiei muzicii indiene pe parcursul... respiraţiei fiecărei piese?

În primul rând, noi - orchestra - am lucrat foarte mult asupra acestui aspect. Apoi, în micul nostru ansamblu de douăzeci de oameni suntem reprezentanţi a 11 naţii, ceea ce înseamnă că există multă varietate chiar în rândurile noastre - ceea ce ajută mult! Fiecare are propriul său background dar cântăm împreună pe tot parcursul anului în multe concerte, ceea ce este un alt avantaj! Suntem ca o familie dar fiecare are propriul său limbaj, care este foarte important pentru el... Din punctul meu de vedere, omogenitatea este necesară dar dacă toată lumea cântă exact acelaşi lucru după cinci minute devine plictisitor! După părerea mea, este benefic dacă suntem un pic diferiţi!

Pentru un ansamblu de tipul celui din care faceţi parte, care ar fi utilitatea unor astfel de proiecte care vă plasează într-o zonă interpretativă aşa de diferită?

Este foarte important ceea ce facem într-un astfel de concert cum este cel împreună cu Anoushka, este important şi pentru felul în care interpretăm Enescu, Bartok sau Stravinski; ne ajută această ieşire din tiparele ritmice, abordarea unor armonii dificile, care nu ne sunt obişnuite... Ne ajută să ne deschidem... urechile!

Poate şi orizontul mental...

Da, desigur!

Dacă tot aţi menţionat numele lui Enescu, aţi cântat partituri ale sale?

Da, am cântat doar din literatura sa pentru vioară şi pian (sonata). Nu cu orchestra aceasta; de când sunt eu aici nu am cântat muzică de Enescu (dar eu nu fac parte de foarte mult timp din acest colectiv).