"În orchestră ne simţim ca în familie"

Aţi mai fost la Bucureşti?

Nu, niciodată nu am fost la Bucureşti, vom concerta pentru prima oară în România.

Cum aţi primit invitaţia de a participa în cadrul Festivalului George Enescu?

Suntem foarte bucuroşi că avem posibilitatea să concertăm în cadrul Festivalului dumneavoastră; ştiu de acest festival încă din copilărie, pentru că în Rusia el a fost larg mediatizat. De aceea, suntem fericiţi, că s-a ivit acestă ocazie de a participa în cadrul festivalului, cu acest strălucit solist, Mischa Maisky. Vom prezenta publicului un program variat: lucrări de Ceaikovski, Bruch, Mendelssohn şi, desigur, George Enescu…

Veţi interpreta cele două Intermezzi orchestrale de Enescu: cum percepeţi această muzică şi de cât timp cunoaşteţi creaţia lui Enescu în general?

Cunosc creaţia lui Enescu din copilărie, când am auzit Simfonia sa concertantă pentru violoncel şi orchestră, Rapsodiile române, sonatele de vioară; …cândva, demult, am auzit şi simfonia sa a III-a cu cor şi pian… De aceea, pot spune că muzica lui Enescu îmi este cunoscută. Cât despre cele două Intermezzi - le vom cânta, trebuie să recunosc, pentru prima oară. Cu siguranţă, va fi captivant să prezentăm publicului român propria noastră viziune asupra acestor lucrări.

De cât timp colaboraţi cu Mischa Maisky?

Cu Misha Mayski colaborăm de mai bine de 10 ani: am susţinut numeroase concerte împreună, nu doar în Europa, ci şi, de pildă, în Turcia… În medie, avem câteva concerte pe an.

Ce apreciaţi cel mai mult în interpretările sale?

În prezent, Misha Mayski este, din punctul meu de vedere, unul dintre cei mari interpreţi din lume. Mai întâi de toate, prin frumuseţea incredibilă a sunetului, apoi - prin versiunile sale extrem de interesante, ieşite din comun, pe care le conferă lucrărilor abordate.

În partea a doua a concertului veţi interpreta Simfonia a IV-a de Felix Mendelssohn. Publicul o adoră. Ce vă atrage în această lucrare?

Cred, că nu doar publicul iubeşte această simfonie, ci şi muzicienii. Este una dintre cele ma îndrăgite lucrări ale noastre. Îmi place foarte mult energia care se face simţită în creaţiei lui Mendelssohn, şi nu doar în Simfonia a IV-a, ci şi în "Reforma", sau în Simfonia scoţiană. Este o lucrare simplă, la prima vedere. De fapt, însă, este foarte dificilă ca percepţie şi interpretare.

V-aţi început formarea muzicală ca violonist, aţi continuat-o ca violist. Ce v-a determinat să deveniţi dirijor?

Din nefericire, repertoriul violei este unul foarte restrâns: există doar câteva concerte solistice şi posibilitatea de a evolua în ansambluri camerale. Eu însă mi-am dorit mai mult: am vrut să abordez, ca interpret, lucrări complexe. Pentru un violist, însă, posibilităţile sunt foarte limitate în acest sens.

Ce consideraţi a fi esenţialul în activitatea de dirijor?

Cel mai important este, pentru mine, să dăruiesc oamenilor bucurie, iar acest lucru îmi aduce, şi mie, satisfacţie.

Cum s-a format Orchestra Filarmonică de Cameră St.Petersburg?

Orchestra a apărut acum 27 de ani, alcătuită din absolvenţi ai Conservatorului din St.Petersburg (eu am venit în fruntea ei mai târziu, în 1997). Dintru început, ansamblul a colaborat cu muzicieni de renume, precum Mstilsav Rostropovici, Mikis Theodorakis, Igor Oistrach…

După atâţia ani de colaborare, ce aţi putea spune despre stilul orchestrei, despre sunetul ei?

Am reuşit să păstrăm faimoasa sonoritate a şcolii instrumentelor de coarde din St.Petersburg. Pentru mine acest lucru este cel mai important, pentru că ansamblul nostru poate fi recunoscut imediat, după felul în care sună instrumente de coarde.

În ce constă cheia succesului Orchestrei Filarmonice de Cameră St.Petersburg, conduse de Juri Gilbo?

Cred, că activitatea noastră se sprijină pe trei piloni importanţi: orchestra reuneşte muzicieni remarcabili, de cea mai înaltă clasă; împărtăşim, cu toţii, aceleaşi concepţii şi tuturor ne place ceea ce facem… iar publicul simte, desigur, acest lucru.

Este Orchestra Filarmonică de Cameră St.Petersburg - orchestra dumneavoastră ideală?

Greu de spus… Eu lucrez cu orchestre diferite în toată lumea; dar, mă întorc de fiecare dată, cu cea mai mare plăcere, la orchestra mea, cu care mă simt "acasa". Nu suntem doar colegi, ci cultivăm calde relaţii de prienie: după concerte mergem să luăm masa împreună; nu comunicăm doar în timpul repetiţiilor, ci şi în timpul liber. În orchestră ne simţim ca în familie.