Orchestra Simfonică Radio din Stuttgart îşi datorează existenţa guvernului forţelor armate americane care au ocupat oraşul Stuttgart imediat după război, în 1945. Ansamblul şi-a consolidat prestigiul în 1971, când celebrul Sergiu Celibidache a fost desemnat dirijor şef, o reputaţie care a continuat să crească în amploare şi mai târziu, sub conducerea unor dirijori ca Sir Neville Marriner şi Gianluigi Gelmetti.

Despre istoria SWR Stuttgart și despre programul său de la București, din cadrul Festivalului RadiRo 2014, ne dă detalii managerul său, domnul Felix Fischer.

Domnule Felix Fischer, de la înfiinţarea sa, în 1945, şi până în prezent, Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Stuttgart a avut o serie de colaborări cu dirijori celebri. Care dintre acestea a avut cel mai mare impact?

Da, sigur că de-a lungul timpului orchestra a avut mai mulţi şefi de orchestră. Primul dintre aceştia a fost, de altfel, şi cel care a fondat ansamblul, el se numea Hans Müller-Kray şi la vremea aceea el nu numai că a dirijat orchestra, dar şi-a asumat şi toate responsabilităţile ce ţin de organizarea repertoriului orchestrei, ocupându-se, de asemenea, de programul muzical al radio-ului. Aceasta a fost, deci, prima etapă din istoria orchestrei. Iar primul dirijor care a marcat cu adevărat orchestra, a format-o, fiind, de altfel şi primul şef de orchestră de talie internaţională care a colaborat cu ansamblul a fost Sergiu Celibidache. Oficial el nu a fost niciodată dirijor-şef aici, funcţia lui nu s-a numit niciodată aşa, însă el a fost conducătorul artistic al orchestrei şi lui trebuie să-i mulţumim pentru faptul că orchestra din Stuttgart a fost ridicată la nivel internaţional. O colaborare de asemenea încununată de succes a fost cea avută cu Sir Neville Marriner; sigur, Celibidache şi Marriner sunt personalităţi cu totul diferite, cu Marriner orchestra a practicat un fel de a face muzică mult mai uşor, pentru că pe vremea aceea, în anii '80, el a fost cel care a anticipat puţin stilul interpretărilor (documentate) istoric(e). Orchestra nu a mai produs niciodată atât de multe compact-discuri ca în perioada în care a lucrat cu Sir Neville Marriner. Interesant pentru istoria noastră cu Bucureştiul este Georges Pretre - pentru că el a fost primul dirijor cu care am cântat pe o scenă din Bucureşti. Asta se întâmpla în 1995, când am fost invitaţi la dumneavoastră în ţară şi am cântat cu program ce a conţinut poemul simfonic "Don Juan" de Richard Strauss şi Simfonia a IV-a de Anton Bruckner. Aceasta a fost, deci, prima întâlnire cu publicul bucureştean. Puţin mai târziu, către sfârşitul anilor '90, Georges Pretre a condus puţin orchestra din Stuttgart, mergând pe aceeaşi linie cu ceea ce începuse Celibidache - s-a simţit influenţa franceză. Din 1998 am schimbat cu totul direcţia, am lucrat cu Sir Roger Norrington şi timp de 13 ani orchestra şi-a construit o identitate sonoră proprie - se vorbeşte în presă despre un "Stuttgart sound". Caracteristica principală a acestui sunet era lipsa vibrato-ului, toate celelalte trăsături - cum ar fi articulaţiile muzicale şi alegerea tempo-urilor - fiind legate şi ele de tradiţia interpretărilor documentate istoric. Orchestra a interpretat toate opusurile importante ale repertoriului clasic şi romantic - începând cu clasicismul timpuriu, Haydn şi până la opusurile create la începutul secolului al XX-lea - în această manieră. Iar acum, de trei ani încoace Stephane Deneve este dirijorul principal al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii din Stuttgart. Cu această ocazie s-a schimbat din nou tradiţia de a cânta, se merge din nou înspre stilul Celibidache şi Pretre, pentru că Stephane Deneve este francez, de aceea mare parte din repertoriul nostru este dedicat acum muzicii franceze. Unul dintre cele mai semnificative proiecte ale noastre acum este imprimarea creaţiei integrale a lui Maurice Ravel, acesta fiind şi motivul pentru care primul dintre cele două concerte ale noastre din Festivalul RadiRo de la Bucureşti conţin creaţii de Richard Strauss şi Maurice Ravel - Don Juan, Moarte şi transfiguraţie, Şeherazada şi Valsul.

Către sfârşitul anului 2012 au avut loc discuţii aprinse referitoare la dorinţa conducerii Radiodifuziunii Germaniei de Sud-Vest de a uni cele două orchestre - cea din Stuttgart cu cea din Baden-Baden şi Freiburg, din necesitatea de a economisi fonduri. Cum s-au finalizat discuţiile şi cum este afectată Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Stuttgart de această decizie?

Între timp discuţiile s-au încheiat, iar începând din stagiunea 2016-2017 cele două ansambluri - Orchestra SWR Freiburg-Baden-Baden şi Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Stuttgart se vor uni într-o singură orchestră simfonică, sub titulatura de Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii Germaniei de Sud-Vest. Această fuziune nu s-a pus încă în practică, dar pregătirile şi planurile pentru 2016 sunt deja în acţiune. Din păcate momentan nu se pot spune mai multe despre acest proces de unire a orchestrelor.

Orchestra SWR Stuttgart vine la Bucureşti cu dirijorul ei principal - Stephane Deneve. Ştiu că domnia sa a fost numit oficial în această poziţie în anul 2011, dar el a dirijat şi înainte ansamblul german. Când şi cum a început colaborarea?

Colaborarea cu Stephane Deneve a fost o surpriză pentru toţi, a fost un "coup de foudre" - cum se spune în franceză, o "căsătorie" din dragoste. Unul dintre concertele din stagiunea 2010-2011 trebuia să fie dirijat de Michel Plasson, însă acesta s-a îmbolnăvit. El trebuia să conducă un program cu muzică franceză - printre altele cu Simfonia a III-a de Roussel, iar Plasson s-a îmbolnăvit cu o săptămână înainte. Aşa că rămăsesem fără dirijor şi am început să întrebăm în întreaga lume cine ar fi indicat, cine ar fi pregătit să dirijeze acest program cu muzică franceză, iar răspunsul a fost Stephane Deneve. Întâmplarea a făcut ca acea săptămână să fie una dintre puţinele libere în calendarul lui din stagiune. A venit, deci, la Stuttgart, a dirijat concertul, iar după am fost cu toţii de acord că el trebuie să fie noul dirijor şef al orchestrei noastre. Colaborarea a fost atât de bună, totul a funcţionat atât de rapid şi frumos, a existat de la început acea chimie despre care noi, germanii, vorbim, între orchestră şi dirijor. Aşa încât începând din stagiunea 2011-2012 el ocupă funcţia de dirijor şef al Orchestrei noastre.