Muzica impune, înainte de toate, o tăcere respectuoasă în care s-o asculţi. Dar după ce ai ascultat-o - sau înainte s-o cunoşti - cuvintele te pot apropia mai mult de ea.

Iată un argument pentru un moment dedicat cărţilor despre muzică. Şi m-am oprit pentru început, firesc aş spune, asupra unui volum lansat în timpul Festivalului Enescu, recent încheiat, o carte chiar despre patronul festivalului - George Enescu - viaţa şi muzica lui George Enescu.

Cei care au citit deja titluri din colecţia Contrapunct a Editurii Humanitas ştiu că aceste cărţi sunt alese special încât să fie cât mai uşor de înţeles de către un publicul larg - aşa că am citit cartea celui mai bun cunoscător britanic al lui Enescu - cum este recomandat chiar de editură - din perspectiva unui nespecialist. Şi l-am redescoperit pe George Enescu din perspectiva unui autor evident îndrăgostit de muzica enesciană - citez - "sunt de acord cu afirmaţia lui Casals că Enescu, prin profunzimea şi anvergura înzestrărilor sale, a fost cel mai mare fenomen muzical de la Mozart încoace. Privită în această lumină, întreaga operă a lui Enescu poate părea dureros de restrânsă. Eu cred însă că în ea se află una dintre cele mai frumoase şi surprinzătoare muzici din secolul XX".

Răspunsuri la întrebările fără răspuns

Am căutat în cartea lui Noel Malcolm răspunsuri pe care nu le-am găsit în cărţile româneşti despre George Enescu - de ce muzica sa nu s-a impus cu atâta forţă precum cea a altor contemporani ai săi din alte ţări foste comuniste, ce s-a întâmplat cu Enescu după ce a părăsit România în 1946 - monografia Academiei Române tratează perioada din viaţa lui Enescu de după 1946 într-un scurt şi foarte eliptic capitol. Şi chiar ce credea Enescu despre muzica experimentală scrisă de unii dintre contemporanii săi.

Şi iată ce spune Noel Malcolm: "Iată un om ale cărui compoziţii de maturitate, mai presus de toate muzica de cameră scrisă în ultima parte a vieţii, pot fi comparate cu cele mai reuşite lucrări ale lui Bartok şi Ravel. Şi totuşi aceste lucrări rămân practic necântate în Apus. Magazinele de discuri din Europa apuseană sunt pline de înregistrări ceheşti, ungureşti sau poloneze. Acest lucru a contribuit enorm la stabilirea, recent, a reputaţiei unor compozitori ca Martinu şi Szymanowski. Însă nici un importator din Apus nu a putut vreodată obţine livrarea regulată a unor înregistrări din România. În privinţa partiturilor, poate servi ca exemplu experienţa pe care am avut-o când am participat la simpozionul dedicat centenarului Enescu în România, în 1981. La principalul magazin cu articole muzicale din Bucureşti, singurele partituri care se găseau erau cea a unui lied compus în tinereţe şi cea a cadenţei scrise de Enescu la Concertul pentru vioară de Brahms."

"Muzica trebuie să meargă de la inimă la inimă"

Noel Malcolm - cartea despre George Enescu şi un nou citat: «Enescu nu suporta muzica pe care o simţea modernistă de dragul modernismului, nu suporta nici ca muzica să fie supusă unor tehnici componistice cerebrale. ..A vorbit mai direct când pe patul de moarte i-a spus lui Sergiu Comissiona. "Toată muzica asta dodecafonică… spune-le, spune-le, asta nu e muzică! Muzica trebuie să meargă de la inimă la inimă."»

Cât despre Enescu după 1946 - cei care vor citi volumul lui Noel Malcolm vor descoperi realitatea tristă că Enescu s-a stins în mizerie - mai multe fiind motivele care au condus la această situaţie: familia Cantacuzino - Enescu îşi pierduse proprietăţile şi economiile odată cu venirea regimului comunist la putere în România; Enescu era bolnav şi nu a mai putut să-şi ia vioara subraţ pentru a porni în turnee, aşa cum o făcuse în tinereţe. Pe de altă parte, Enescu nu a acceptat nici ajutorul prietenilor săi, în special cel oferit de Yehudi Menuhin - probabil dintr-un sentiment de mândrie uşor de înţeles pentru o personalitate de talia sa. Iar soţia sa, Maruca Cantacuzino s-a adaptat cu dificultate la viaţa în exil, evident mai puţin lipsită de posibilităţi decât era obişnuită - cheltuind mai mult decât putea suporta bugetul familiei.

Desigur, cartea lui Noel Malcolm despre Enescu, apărută prima dată în Marea Britanie, în 1990, oferă mult mai multe date, cu detalii despre lucrările lui Enescu şi informaţii despre Enescu - interpretul.

Pentru generaţia celor de vârsta mea, care au învăţat la şcoală despre Enescu, din perspectiva naţionalistă a comunismului, cartea lui Noel Malcolm este o ocazie de a-l redescoperi pe Enescu, aşa cum a fost - o personalitate extraordinară, cu care ar trebui să ne mândrim în fiecare zi, nu doar cu ocazia Festivalului Enescu.