Un titlu recent apărut în colecţia Contrapunct a editurii Humanitas este cel al muzicologului de origine americană Howard Chandler Robbins Landon. 1791 - Ultimul an al lui Mozart a apărut prima dată la Londra în 1988 şi a cunoscut mai multe reeditări succesive, cartea devenind, iată, în 2011, accesibilă şi publicului român.

Robbins Landon, stins din viaţă în 2009, a fost un reputat cercetător al compozitorilor care reprezintă aşa numita primă şcoală vieneză - Mozart, Haydn şi Beethoven. Aşa că înainte de lectura acestui volum existau toate premisele pentru ca informaţiile din această carte să-mi atragă interesul, mie, sau, de fapt, oricărui iubitor al muzicii care simte nevoie să afle mai multe lucruri despre Mozart.

Noutăţi despre Mozart?

Desigur, la mai bine de 200 de ani de la moartea lui Mozart, e greu de crezut că o carte nouă poate aduce informaţii complet necunoscute - poate însă să pună mai bine în lumină anumite aspecte sau poate să echilibreze viziunea asupra unui personaj.

Ceea ce de altfel face şi volumul lui Robbins Landon. Pentru că dacă vă imaginaţi că Mozart era aşa cum îl prezintă Milos Forman în celebrul său film Amadeus, s-ar putea să vă înşelaţi.

Cum era privit un muzician în secolul al XVIII-lea

Foarte important, în debutul volumului consacrat ultimului an din viaţa lui Mozart, Robbins Landon creionează atmosfera acelui final de secol XVIII în ceea ce l-ar privi pe un muzician profesionist. Şi iată ce anunţuri puteau fi citite în Wiener Zeitung din 23 iunie 1798: "Căutăm muzician care să cânte bine la pian şi din voce şi să dea lecţii pentru ambele. Acest muzician trebuie să îndeplinească şi îndatoriri de valet". Dacă mai punem la socoteală şi o criză financiară - iată cum istoria se repetă - care a scăzut veniturile nobilimii mici şi mijlocii, constatăm că prea puţine familii nobiliare îşi mai permiteau să susţină la propria curte muzicieni, aşa că viaţa unui muzician profesionist nu era deloc uşoară în acele timpuri.

Bani, masonerie, Requiem, moarte, reabilitare…

Robbins Landon arată în acest context că Mozart se descurca foarte bine. Veniturile sale îi permiteau să întreţină o casă mare, două servitoare şi o garderobă de negustor înstărit - o imagine departe de cea a artistului iresponsabil financiar, creionată în filmul lui Milos Forman.

Mozart - mason şi posibila implicare a masoneriei în moartea lui Mozart este alt subiect dezbătut de Robbins Landon. Însă muzicologul constată că forţa masoneriei austriece scăzuse în anii dinainte de moartea lui Mozart şi că în fapt, masoneria a fost cea care a ajutat familia Mozart în dificultate - astfel explicându-se şi faptul că soţia lui Mozart, Constanze, s-a redresat financiar destul de rapid. Deci, ipoteza că moartea lui Mozart ar fi fost plănuită de masonerie este doar un scenariu, nu şi o realitate.

Un alt subiect interesant - geneza Requiemului. Robbins Landon inserează în cartea sa detaliile descoperite într-o scrisoare lăsată de contele Walsegg, datată 1834 şi scoasă la lumină abia în 1964, referitoare la comanda Requiemului.

Şi, desigur, moartea lui Mozart, la doar 35 de ani. Robbins Landon demonstrează pe bazele unor medici care au cercetat toate documentele disponibile că Mozart nu a murit otrăvit de Salieri, ci în urma unui blocaj respirator şi renal produs de o infecţie streptococică, imposibil de tratat la acea vreme.

Cartea lui Robbins Landon aduce şi o reabilitare a soţiei lui Mozart, Constanze - privită mult mai echilibrat, în fond, cea care a vegheat ca Mozart să rămână viu în conştiinţa publicului şi după moartea sa.

Aşa că, citiţi 1791 - ultimul an lui Mozart de Howard Chandler Robbins Landon şi redecoperiţi-l pe Mozart şi moştenirea sa.