În 2012, câştigarea Marelui premiu la Concursul internaţional Hariclea Darclée, i-a prilejuit sopranei Adela Zaharia şansa de a deveni membră a Studioul de Operă al Komische Oper Berlin. Va rămâne la Berlin până la sfârşitul sezonului 2014, periodă de studiu intens dar şi prilej de a participa la unele montări cu operele: "Hansel si Gretel" de Humperdinck, Les Enfants Terribles de Philip Glass, "Dragostea celor trei portocale" de Bartok, "Nunta lui Figaro" şi "Flautul fermecat" de Mozart. Despre această perioadă petrecută la Berlin, Adela Zaharia a vorbit în cele ce urmează:

2013 a fost primul an în Studioul de Operă al Komische Oper Berlin, unde am avut norocul unor circumstanţe, care mi-au permis să debutez în roluri, precum Musetta în Boema, Micaela şi Frasquita în Carmen, Papageno, în Zauberflöte.

În Micaela, din opera "Carmen", aţi cântat la Haifa.

Da.

Cum a fost acea producţie?

Acela a fost de fapt debutul meu cu Micaela şi a fost o operă semi-stage, cum spunem noi, fiindcă practic a fost un proiect împreună cu Orchestra Simfonică din Haifa, unde nu există o operă. A fost o experienţă foarte interesantă, foarte plăcută, fiind o distribuţie internaţională. Atmosfera foarte, foarte relaxată, oamenii foarte prietenoşi şi un nivel foarte bun de profesionalism. Atunci am avut onoarea să lucrez pentru prima dată cu maestrul Noam Sheriff - un model pentru dirijorii israelieni.

Aţi amintit câteva dintre rolurile în care cântaţi. Sunt producţii moderne sau clasice, aceste opere?

Dintre ce am făcut anul acesta totul a fost modern.

Şi pentru că aţi spus că sunt moderne, vă întreb dacă vă plac montările clasice sau cele moderne?

Asta este o întrebare cu două tăişuri, fiindcă pe de o parte, pot să spun că da, îmi plac foarte mult montările clasice, dar montările clasice tind uneori să cadă în plictisitor şi în banal ş.a.m.d… deci o montare clasică bine făcută între-adevăr este un deliciu, dar pe de altă parte şi cu montările moderne problema stă în două feluri. Pot fi montări moderne foarte vii, foarte pline de energie, distractive şi care să ajungă mult mai uşor la public decât cele clasice, dar pe de altă parte, avem parte şi de montări moderne care nu au nici un rost, nici pentru cei de pe scenă şi nici pentru cei din public.

Ce proiecte aveţi pentru sezonul 2013 - 2014?

Sunt aici cu contract şi rolurilor pe care le-am menţionat deja li se vor adăuga Helena din Visul unei nopţi de vară, de Britten, cu care se deschide stagiunea, este o premieră şi cam pe la jumătatea sezonului voi avea debutul cu Pamina, în Zauberflöte, care este un fel de producţie-etalon a casei noastre, la ora actuală.

Sunteţi la început de carieră, într-o perioadă de mult studiu. Ce învăţaţi acum la Berlin? Ce vi se pare cel mai bine pentru dumneavoastră, pentru viitorul dumneavoastră?

Într-adevăr, foarte mult studiu pe toate planurile şi lucrurile pe care pot să spun că le-am învăţat cel mai mult în aceşti doi ani au fost arta scenică, deci partea de actorie şi prezenţă pe scenă şi în acelaşi timp îmi foloseşte foarte mult să învăţ cum funcţionează sistemul de aici, fiindcă aşa cum au observat toţi cei care au cântat peste graniţe e puţin diferit. Totul urmăreşte productivitatea.

În aceste producţii în care cântaţi, cum relaţionaţi cu partenerii de scenă? Ce apreciaţi cel mai mult de la un partener de scenă?

Bineînţeles că partenerii sunt şi ei de foarte multe feluri, dar toată lumea cred că e conştientă că pentru a avea o producţie reuşită şi pentru a avea succes trebuie în primul rând să existe o energie foarte bună între partenerii de pe scenă. Preferabil bineînţeles - toată lumea să renunţe la orgolii şi egoism şi să se gândească la binele comun şi la binele producţiei şi al spectacolului.

Din ceea ce aţi cântat până acum, rolurile pe care le-aţi amintit, în ce rol v-aţi simţit şi vocal şi scenic cel mai bine?

Pot să spun că vocal, din ce am cântat practic înainte să vin aici, Gilda rămâne preferatul meu, iar scenic, aici- după cum v-am spus, toate producţiile sunt foarte antrenante şi distractive şi din cauza asta nu aş putea spune că ceva anume - în Musetta m-am simţit foarte bine, fiindcă este un rol care este şi mai important. Producţia pe care pot să spun că o apreciez cel mai mult a fost cea de Zauberflöte, unde am făcut Papagena.

Aveţi idoli?

Idoli - dar cred că nu i-aş numi chiar idoli - modele, de la care întotdeauna poţi învăţa câte ceva, fiindcă în cazul idolilor riscăm să devenim subiectivi, aşa cum se vede de foarte multe ori. Unul dintre modelele mele aş putea să spun că este Diana Damrau, deoarece şi vocal şi tehnic şi scenic, îmi place foarte mult ceea ce realizează şi… bineînţeles sunt atâţia alţi monştri sacri ai scenei internaţionale, cum ar fi Renne Fleming, Jessye Norman şi alte persoane care au făcut cariere uriaşe şi totuşi au ştiut să-şi păstreze umanitatea şi modestia.

Cum îşi petrece timpul liber Adela Zaharia, atunci când nu se află pe scenă, nu se află în studioul de operă?

Acuma la început de drum, cred că pentru toată lumea timpul liber a fost foarte redus şi este în continuare, dar în puţinele momente libere îmi face o mare plăcere să descopăr Berlinul. E un oraş extraordinar şi pe cât este de mare, pe atâta este de interesant şi are lucruri noi de oferit. Sunt aici de de mai bine de nouă luni şi încă sunt convinsă că nu am reuşit să văd sau să descopăr din atracţiile lui nici 10%.

Un gând pentru ascultătorii Radio România Muzical.

În primul rând, să continue să urmărească valorile şi muzica promovată de postul dumneavoastră, fiindcă în momentele astea în care societatea se confruntă cu atâtea probleme şi cu atâtea crize eu consider că muzica clasică este şi va rămâne întotdeauna o gură de oxigen de care avem nevoie să mergem mai departe.