Da. Cred că se poate vorbi deja de o marcă de succes: Răzvan Mazilu@ asociații prin asociați înțelegându-se cuplul de actori-cântăreți-dansatori Ana Bianca Popescu și Lucian Ionescu. Cei doi joacă împreună de peste un deceniu. Cu Răzvan Mazilu s-au întâlnit cred, prima oară, în 2014, pe scena Teatrului Odeon, în spectacolulcu West Side Story, un musical de Leonard Bernstein. S-au despărțit apoi: Bianca a lucrat Anita în Mon Cabaret Noir, regia Răzvan Mazilu (Teatrelli, 2015) și Fionnula în Our Ladies of Perpetual Succour (Fecioarele noastre grabnic ajutătoare) de Lee Hall, în regia și coregrafia lui Răzvan Mazilu (2017 Teatrelli). S-au reîntâlnit în 2019 în celebrul și spectaculosul musical We Will Rock You realizat de Răzvan Mazilu pe scena Sălii palatului în fața a mii de spectatori extrem de entuziasmați și de gălăgioși, apoi în superproducția Sunetul muzicii, pe scena Operei comice pentru copii (2020) când același Răzvan Mazilu semnează regia, coregrafia şi costumele. În Familia Adams ( Teatrul Excelsior) Lucian Ionescu joacă "singur" (Excelsior, 2019, regia, coregrafia si costumele - Razvan Mazilu) dar iată că acum, în acest chinuit 2021, Bianca, Lucian și Răzvan se regăsesc într-un trio de succes în spectacolul Maria de Buenos Aires tot pe mica scenă de la Teatrelli. Partitura este apreciată ca o operă mică, mai precis ca o operă tango cu muzica scrisă de inegalabilul Ástor Piazzolla pe un libret de Horacio Ferrer prezentată în premieră absolută la 8 mai 1968 în Buenos Aires. Scena se împarte între puține personaje - Maria/ Ana Bianca Popescu, spiritul/ Gheorghe Visu și Flașnetarul, Visătorul, Bătrânul hoț, Primul Analis, Preotul/ Lucian Ionescu. Povestea este simplă și veche de când lumea - o poveste de dragoste ce te poartă din spații sordide către oaze de puritate incredibilă. Nu există o acțiune propriuzisă, o desfășurare logică de fapte ci doar trăiri declanșate de amintiri, colaje de emoții și imagini în care coerența este voit aruncată în plan secundar. Un colier de perle prețioase, înșirate pe un fir subțire de ață, gata să se rupă, separate fiecare și totuși împreună într-o bijuterie neprețuită. Desigur, muzica lui Piazzolla duce tot greul, un greu ce poate îngenunchia ușor un interpret imatur sau nesigur. Nu este cazul celor doi artiști excepționali de la care Răzvan Mazilu poate să ceartă TOTUL. Aflați mai tot timpul în fața publicului, ei trebuie să umple cu aceeași tensiune care uneori te strivește, și minutele de acțiune și cele de tăcere. Căci în joc dansează viața, dragostea și moartea. De la primul la ultimul sunet. În spectacol se împletesc apoi cuvintele rostite din versuri al căror sens nu îl înțelegi întotdeauna imediat și cuvintele nerostite dar cântate de acordeon și tot ansamblul instrumental care îl însoțește. Actorul Gheorghe Visu și acordeonistul Emi Drăgoi au trăit intens, sensibil și profund, fiecare moment din partiturile lor. Și noi, alături de ei.

Răzvan Mazilu apare din nou pe afiș în trimpla ipostază de regizor, coregraf și creator de costume. Spațiul creat de scenograful Dragoș Buhagiar este mic și încărcat cu detalii dar deloc îngrăditor. Un pat este locul în care Maria își trăiește viața în inepuizabile culori de curcubeu. Mișcarea, de la tremurul unui deget la pași largi și pasionați de tangou, singur sau în doi, ignoră orice ziduri și lasă loc liber zborului imaginației. Costumele minunate, în falduri de material prețios sau în colaje de petice, evidențiază frumusețea unui corp sau grotescul unui personaj. Totul, într-o armonie desăvârșită.

Când ai făcut atâtea lucruri frumoase împreună, când anii trec și nimeni nu se plictisește, când regizorul revine mereu și mereu la aceeiași actori și când actorii sunt fericiți că, la fiecare reîntâlnire, spirala devenirii lor mai urcă puțin/mult …nu ai de ce să te oprești. Astfel, la final de comentariu, o întrebare se impune de la sine: Oare ce urmează? Răspunsul este așteptat cu nerăbdare, curiozitate și bucurie.

Maria de Buenos Aires
Muzica: Astor Piazzolla Libretul: Horacio Ferrer

Regia, coregrafia și costumele: Răzvan Mazilu

Decorul: Dragoș Buhagiar

Maria: Ana Bianca Popescu
Spiritul: Gheorghe Visu
Flașnetarul, Visătorul, Bătrânul Hoț, Primul Analist, Preotul: Lucian Ionescu
Cu participarea lui Emy Drăgoi la acordeon

Corul: Bogdan Iacob, Andrei Mărcuță, George Vasile

Dirijor: Mihai Murariu
Orchestra: Mihai Murariu - pian; Ioana Văleanu - percuție; Cristina Hîrjanu - flaut; Diana Ciudin - vioara I; Bianca Drăgoi - vioara a II-a; Alessia Drăgoi - vioara a III-a; Emanuel Vots - viola; Mihail Grigore - violoncel; Iacob Artin Panighiant - contrabas.

Light design: Ștefan Vasilescu
Pregătirea muzicală: Maria Alexievici
Coregrafie tango argentinian: Daniel Măndiță
Corepetitor: Mihai Murariu
Coordonarea muzicală a orchestrei: Corina și Alexei Țurcan
Make-up Artist: Diana Froicu
Traducerea din limba spaniolă: Albert Denn Adaptarea versurilor pe muzică: Alex Ștefănescu Documentarea pentru traducere: Anne Marye Sima și Daniel Măndiță Afiș realizat de Romana Țopescu și Dragoș Trăistaru Grafica programului de sală: Sabina Spatariu

Spectacolul nu este recomandat persoanelor sub 16 ani.

Foto credit: Andrei Gândac